sábado, 17 de diciembre de 2016

KRISTA SZÖCS [19.752]


Krista Szöcs

Krista Szöcs (1990, Sibiu) estudia una maestría en Letras y Artes en la Universidad “Lucian Blaga” de Sibiu y es secretaria de redacción de la revista Zona Nouă. Hizo su debut editorial en 2013 con el volumen de poesía “cu genunchii la gură” (Charmides, 2013), con el que ganó el Premio Nacional de Poesía “Iustin Panța” y fue nominada al Premio Nacional “Mihai Eminescu”.



1.

aquí sigo en el cálido lugar donde
me resolví a esperar
aquí
todo se hace más llevadero
podría esperar eternamente
como podría mirar
las huellas secas de esta copa

aquí tu ausencia
es el único ejemplo válido
en un mundo donde
siberia es el lugar más frío
que te puedas imaginar
corre corre ahora

necesitaré
muchos brazos tendidos hacia mí
una canción post-rock que
me haga mover el cuerpo
exactamente como quiero
tanto como quiero
que la única tragedia sea
un billete de autobús arrugado
en mi palma
corre corre ahora

necesitaré muchos gestos extraños
otra lengua para hablarte
el día que estos ritmos
me digan más que
tu nombre
que llamo a voces

un reaseguro de la sonrisa fantasma
de las pequeñas cosas que
me brindan hoy
cinco veces
más calor




aici e locul cald în care
m-am hotărât să aștept
aici
totul devine mai suportabil
aș putea să o fac minute în șir
la fel cum aș privi
urmele uscate de pe pahar

aici absența ta
e singurul exemplu valabil
într-o lume unde
siberia e cel mai friguros loc
pe care ți-l poți imagina
aleargă aleargă acum

voi avea nevoie de
multe brațe îndreptate spre mine
de o melodie post-rock pe care
să pot mișca trupul
exact așa cum vreau
atât cât vreau
singura tragedie să fie
biletul de autobuz mototolit
din palma mea
aleargă aleargă acum

voi avea nevoie de multe gesturi străine
o altă limbă să-ți vorbesc
în ziua când ritmurile acestea
îmi spun mai multe
decât numele pe care te strig

o reasigurare a zâmbetului fantomă
al lucrurilor mărunte care
îmi oferă astăzi
de cinci ori
mai multă căldură



2.

tienes que hacerte a la idea
             no hay ningún superhéroe
             para salvarte de los puentes móviles

de los experimentos en los que estás atrapado
             como en un off-cut
             de esa melodía que

nunca conseguiste
             escuchar hasta el final
             un territorio que recuerda a un

pedazo de pan untado
que cae al suelo

sonetos de metro tranvía tren
             todos los medios de transporte que
             puedan pasar junto a ti

sin tocarte
             sin que pienses
             en lo rápido que

llegarás a casa o en cómo
             estará la casa dentro de dos horas
             cuando el mundo entero

se derrumbe

             nadie sabe qué está pasando
             nadie se lo puede imaginar
             nadie puede pensar

& sigues buscando una explicación igual
             que buscas ese calcetín desparejado
             en el cesto de la ropa sucia

toda la vitalidad se ha ido al garete
& tú intentando demostrar

que las cosas son exactamente
como te proponías
             las olas se oyen exactamente igual
             aquí que en starnbergersee

sólo las piedras que aprietas con el puño
son diferentes
             su sonido al arrojarlas al agua
             tus dedos arrugados

ya no se ve ningún sol
             ninguna madre ningún hombre tatuado
             en el antebrazo que te repita

nadie sabe qué está pasando
nadie se lo puede imaginar
nadie puede pensar




trebuie să te obișnuiești
             nu există supereroi
             să te salveze de podurile mișcătoare

de experimentele în care ești prins
             ca într-un off-cut
             al unei melodii pe care

nu ai reușit niciodată
             să o asculți până la final
             un teritoriu asemănător cu

bucata de pâine unsă
scăpată pe jos

sunetele de metrou tramvai tren
             toate mijloacele de transport care
             pot trece pe lângă tine

fără să te atingă
             fără să te gândești
             cât de repede vei

ajunge acasă sau cum
             va arăta acasă peste două ore
             când lumea întreagă

se va răsturna

             nimeni nu știe ce se întâmplă
              nimeni nu-și poate imagina
              nimeni nu poate gândi

& tot cauți o explicație la fel
cum căuți șoseta desperecheată
în coșul cu rufe

toată vitalitatea s-a dus dracu
& tot ai încercat să demonstrezi

lucrurile sunt exact așa
cum ți-ai propus
             valurile se aud exact la fel
             aici sau la starnbergersee

doar pietrele pe care le strângi în pumn
sunt diferite
             zgomotul lor la aruncarea în apă
             degetele încrețite

nu se mai vede niciun soare
             nicio mamă niciun bărbat tatuat
             pe antebraț care să-ți repete

nimeni nu știe ce se întâmplă
nimeni nu-și poate imagina
nimeni nu poate gândi

______________________________________________
TRADUCCIÓN:
Karina Picó Català (Alicante, 1995) es estudiante de traducción e interpretación en la Universidad de Alicante. Traduce para alimentar el alma, y con un poco de suerte, algún día, también el estómago. Le entusiasma la idea de compartir con el mundo hispanohablante sus pequeños hallazgos literarios, especialmente los que llegan de la desconocida Europa del Este. Aquí se puede leer una muestra de su trabajo: https://rumaneando.wordpress.com/






Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) – A terminat masterul la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, cu o disertaţie despre post-punk şi poezie. Face parte din grupul Zona Nouă şi este redactor la Uniunea Arhitecţilor din România, filiala Sibiu. În anul 2013, Krista a debutat editorial cu volumul de poezie „Cu genunchii la gură” (Charmides), pentru care a câştigat Premiul Naţional de Poezie „Iustin Panţa”, a fost nominalizată la Premiul Naţional „Mihai Eminescu” şi la Gala Tinerilor Scriitori, pentru titlul de „Tânărul poet al anului 2013″.

imagine de fundal: Katia Chausheva


în acest loc
am dansat în întuneric
pentru că nimeni
nu a vorbit cu mine
am simțit capul cum vrea să se
desprindă și să se așeze
încet
pe colțul mesei
am dansat
în ciuda singurătății mele
am scuipat în întunericul ăsta
și s-a făcut liniște
acum pot spune orice

*

gălăgia din capul meu nu
semănă nici acum cu cea
de afară
nu e muzica pe care o pot
tolera
și sunt singura
care stă în picioare
în camera plină de oameni
tot ce pot arunca e un instrument
de preluare a liniștii
un obiect uitat
o nouă idee de abandon
și ventilația aerului mai mare
decât viteza cu care încerc
să înaintez spre ieșire
de câte detalii e nevoie să
pot ajunge pe străzile negre?
nevoiadebisexualitateșispiritualitateacolectoriideplasticșiactualitatea
luminile laserelor
mi-au trasat contururi greșite
strălucesc
mai tare decât grăsimea pe lăzile
de gunoi



probabil mă voi opri să văd copii în
tricouri cu mario
sau pe tine aplecat peste balustradă

nu o să mă rușinez de papucii second-hand
nici de scrumiera uitată lângă pat
și da
poate copilăria nu a fost decât o după-amiază
cu sania
o plimbare mai fericită decât a familiei c

vom încerca să fugim de asta ca de-o igrasie
paltonul va lăsa miros în urma noastră
oricât am trage fermoarul
vom îmbrăca și noi tricouri cu mario

niciodată nu ai arătat mai bine spui
tu esti atât de urât spun
și ne aruncăm în cada plină cu apă rece

(din volumul cu genunchii la gură, charmides 2013)


nu vorbi cu tine nu vorbi niciodată cu tine
ai grijă la oamenii plictisiţi
aşază-te în linie cu ei şi priveşte
picioarele
cum stau unul lângă celălalt

încearcă să nu te gândeşti
te sufoci în sacul de nailon cu care
deja eşti acoperită

dacă cei de lângă tine încep să alerge
nu alerga şi tu
n-ai şti dacă vântul aspru te va mai bate
direct în faţă

nu îţi spun că nu vor fi victime
amorţeala îţi va lăsa corpul să le privească
ca pe hainele aranjate minuţios în dulapuri

chipul ţi se va şterge

vor rămâne doar câteva imagini
în cea mai frumoasă parte a
creierului

nu va mai fi exista niciun sintetizator fals
care să şteargă tristeţea şi nebunia

eu vreau să fiu nebună



sunt lucruri care rămân
în capul meu mai mult decât pot ignora
ar fi fost doar întâmplări dacă în jurul lor
n-ar fi existat nume și trăsături desenate
stângaci pe un pliant
simpla trecere a degetelor peste frunte
toate gesturile tactile necesare apropierii
sistemele de autoapărare devenite agende
care notează orice detaliu afectiv

berlinul luminat noaptea e locul perfect unde
rutina poate fi acoperită cu răbdare
unde frumuseţea s-ar mări pe
construcțiile de beton

și întunericul ne-ar ajunge
numai până la glezne



orice om care a trecut pe stradă
orice om din autobuz
din apartament
are o boală
despre care se va scrie cândva

şi totul se desfăşoară încet
ca într-un show acustic









-

No hay comentarios:

Publicar un comentario