Krista Szöcs
Krista Szöcs (1990, Sibiu) estudia una maestría en Letras y Artes en la Universidad “Lucian Blaga” de Sibiu y es secretaria de redacción de la revista Zona Nouă. Hizo su debut editorial en 2013 con el volumen de poesía “cu genunchii la gură” (Charmides, 2013), con el que ganó el Premio Nacional de Poesía “Iustin Panța” y fue nominada al Premio Nacional “Mihai Eminescu”.
1.
aquí sigo en el cálido lugar donde
me resolví a esperar
aquí
todo se hace más llevadero
podría esperar eternamente
como podría mirar
las huellas secas de esta copa
aquí tu ausencia
es el único ejemplo válido
en un mundo donde
siberia es el lugar más frío
que te puedas imaginar
corre corre ahora
necesitaré
muchos brazos tendidos hacia mí
una canción post-rock que
me haga mover el cuerpo
exactamente como quiero
tanto como quiero
que la única tragedia sea
un billete de autobús arrugado
en mi palma
corre corre ahora
necesitaré muchos gestos extraños
otra lengua para hablarte
el día que estos ritmos
me digan más que
tu nombre
que llamo a voces
un reaseguro de la sonrisa fantasma
de las pequeñas cosas que
me brindan hoy
cinco veces
más calor
*
aici e locul cald în care
m-am hotărât să aștept
aici
totul devine mai suportabil
aș putea să o fac minute în șir
la fel cum aș privi
urmele uscate de pe pahar
aici absența ta
e singurul exemplu valabil
într-o lume unde
siberia e cel mai friguros loc
pe care ți-l poți imagina
aleargă aleargă acum
voi avea nevoie de
multe brațe îndreptate spre mine
de o melodie post-rock pe care
să pot mișca trupul
exact așa cum vreau
atât cât vreau
singura tragedie să fie
biletul de autobuz mototolit
din palma mea
aleargă aleargă acum
voi avea nevoie de multe gesturi străine
o altă limbă să-ți vorbesc
în ziua când ritmurile acestea
îmi spun mai multe
decât numele pe care te strig
o reasigurare a zâmbetului fantomă
al lucrurilor mărunte care
îmi oferă astăzi
de cinci ori
mai multă căldură
2.
tienes que hacerte a la idea
no hay ningún superhéroe
para salvarte de los puentes móviles
de los experimentos en los que estás atrapado
como en un off-cut
de esa melodía que
nunca conseguiste
escuchar hasta el final
un territorio que recuerda a un
pedazo de pan untado
que cae al suelo
sonetos de metro tranvía tren
todos los medios de transporte que
puedan pasar junto a ti
sin tocarte
sin que pienses
en lo rápido que
llegarás a casa o en cómo
estará la casa dentro de dos horas
cuando el mundo entero
se derrumbe
nadie sabe qué está pasando
nadie se lo puede imaginar
nadie puede pensar
& sigues buscando una explicación igual
que buscas ese calcetín desparejado
en el cesto de la ropa sucia
toda la vitalidad se ha ido al garete
& tú intentando demostrar
que las cosas son exactamente
como te proponías
las olas se oyen exactamente igual
aquí que en starnbergersee
sólo las piedras que aprietas con el puño
son diferentes
su sonido al arrojarlas al agua
tus dedos arrugados
ya no se ve ningún sol
ninguna madre ningún hombre tatuado
en el antebrazo que te repita
nadie sabe qué está pasando
nadie se lo puede imaginar
nadie puede pensar
*
trebuie să te obișnuiești
nu există supereroi
să te salveze de podurile mișcătoare
de experimentele în care ești prins
ca într-un off-cut
al unei melodii pe care
nu ai reușit niciodată
să o asculți până la final
un teritoriu asemănător cu
bucata de pâine unsă
scăpată pe jos
sunetele de metrou tramvai tren
toate mijloacele de transport care
pot trece pe lângă tine
fără să te atingă
fără să te gândești
cât de repede vei
ajunge acasă sau cum
va arăta acasă peste două ore
când lumea întreagă
se va răsturna
nimeni nu știe ce se întâmplă
nimeni nu-și poate imagina
nimeni nu poate gândi
& tot cauți o explicație la fel
cum căuți șoseta desperecheată
în coșul cu rufe
toată vitalitatea s-a dus dracu
& tot ai încercat să demonstrezi
lucrurile sunt exact așa
cum ți-ai propus
valurile se aud exact la fel
aici sau la starnbergersee
doar pietrele pe care le strângi în pumn
sunt diferite
zgomotul lor la aruncarea în apă
degetele încrețite
nu se mai vede niciun soare
nicio mamă niciun bărbat tatuat
pe antebraț care să-ți repete
nimeni nu știe ce se întâmplă
nimeni nu-și poate imagina
nimeni nu poate gândi
______________________________________________
TRADUCCIÓN:
Karina Picó Català (Alicante, 1995) es estudiante de traducción e interpretación en la Universidad de Alicante. Traduce para alimentar el alma, y con un poco de suerte, algún día, también el estómago. Le entusiasma la idea de compartir con el mundo hispanohablante sus pequeños hallazgos literarios, especialmente los que llegan de la desconocida Europa del Este. Aquí se puede leer una muestra de su trabajo: https://rumaneando.wordpress.com/
Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) – A terminat masterul la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, cu o disertaţie despre post-punk şi poezie. Face parte din grupul Zona Nouă şi este redactor la Uniunea Arhitecţilor din România, filiala Sibiu. În anul 2013, Krista a debutat editorial cu volumul de poezie „Cu genunchii la gură” (Charmides), pentru care a câştigat Premiul Naţional de Poezie „Iustin Panţa”, a fost nominalizată la Premiul Naţional „Mihai Eminescu” şi la Gala Tinerilor Scriitori, pentru titlul de „Tânărul poet al anului 2013″.
imagine de fundal: Katia Chausheva
în acest loc
am dansat în întuneric
pentru că nimeni
nu a vorbit cu mine
am simțit capul cum vrea să se
desprindă și să se așeze
încet
pe colțul mesei
am dansat
în ciuda singurătății mele
am scuipat în întunericul ăsta
și s-a făcut liniște
acum pot spune orice
*
gălăgia din capul meu nu
semănă nici acum cu cea
de afară
nu e muzica pe care o pot
tolera
și sunt singura
care stă în picioare
în camera plină de oameni
tot ce pot arunca e un instrument
de preluare a liniștii
un obiect uitat
o nouă idee de abandon
și ventilația aerului mai mare
decât viteza cu care încerc
să înaintez spre ieșire
de câte detalii e nevoie să
pot ajunge pe străzile negre?
nevoiadebisexualitateșispiritualitateacolectoriideplasticșiactualitatea
luminile laserelor
mi-au trasat contururi greșite
strălucesc
mai tare decât grăsimea pe lăzile
de gunoi
Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) – A terminat masterul la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu, cu o disertaţie despre post-punk şi poezie. Face parte din grupul Zona Nouă şi este redactor la Uniunea Arhitecţilor din România, filiala Sibiu. În anul 2013, Krista a debutat editorial cu volumul de poezie „Cu genunchii la gură” (Charmides), pentru care a câştigat Premiul Naţional de Poezie „Iustin Panţa”, a fost nominalizată la Premiul Naţional „Mihai Eminescu” şi la Gala Tinerilor Scriitori, pentru titlul de „Tânărul poet al anului 2013″.
imagine de fundal: Katia Chausheva
în acest loc
am dansat în întuneric
pentru că nimeni
nu a vorbit cu mine
am simțit capul cum vrea să se
desprindă și să se așeze
încet
pe colțul mesei
am dansat
în ciuda singurătății mele
am scuipat în întunericul ăsta
și s-a făcut liniște
acum pot spune orice
*
gălăgia din capul meu nu
semănă nici acum cu cea
de afară
nu e muzica pe care o pot
tolera
și sunt singura
care stă în picioare
în camera plină de oameni
tot ce pot arunca e un instrument
de preluare a liniștii
un obiect uitat
o nouă idee de abandon
și ventilația aerului mai mare
decât viteza cu care încerc
să înaintez spre ieșire
de câte detalii e nevoie să
pot ajunge pe străzile negre?
nevoiadebisexualitateșispiritualitateacolectoriideplasticșiactualitatea
luminile laserelor
mi-au trasat contururi greșite
strălucesc
mai tare decât grăsimea pe lăzile
de gunoi
probabil mă voi opri să văd copii în
tricouri cu mario
sau pe tine aplecat peste balustradă
nu o să mă rușinez de papucii second-hand
nici de scrumiera uitată lângă pat
și da
poate copilăria nu a fost decât o după-amiază
cu sania
o plimbare mai fericită decât a familiei c
vom încerca să fugim de asta ca de-o igrasie
paltonul va lăsa miros în urma noastră
oricât am trage fermoarul
vom îmbrăca și noi tricouri cu mario
niciodată nu ai arătat mai bine spui
tu esti atât de urât spun
și ne aruncăm în cada plină cu apă rece
(din volumul cu genunchii la gură, charmides 2013)
nu vorbi cu tine nu vorbi niciodată cu tine
ai grijă la oamenii plictisiţi
aşază-te în linie cu ei şi priveşte
picioarele
cum stau unul lângă celălalt
încearcă să nu te gândeşti
te sufoci în sacul de nailon cu care
deja eşti acoperită
dacă cei de lângă tine încep să alerge
nu alerga şi tu
n-ai şti dacă vântul aspru te va mai bate
direct în faţă
nu îţi spun că nu vor fi victime
amorţeala îţi va lăsa corpul să le privească
ca pe hainele aranjate minuţios în dulapuri
chipul ţi se va şterge
vor rămâne doar câteva imagini
în cea mai frumoasă parte a
creierului
nu va mai fi exista niciun sintetizator fals
care să şteargă tristeţea şi nebunia
eu vreau să fiu nebună
sunt lucruri care rămân
în capul meu mai mult decât pot ignora
ar fi fost doar întâmplări dacă în jurul lor
n-ar fi existat nume și trăsături desenate
stângaci pe un pliant
simpla trecere a degetelor peste frunte
toate gesturile tactile necesare apropierii
sistemele de autoapărare devenite agende
care notează orice detaliu afectiv
berlinul luminat noaptea e locul perfect unde
rutina poate fi acoperită cu răbdare
unde frumuseţea s-ar mări pe
construcțiile de beton
și întunericul ne-ar ajunge
numai până la glezne
orice om care a trecut pe stradă
orice om din autobuz
din apartament
are o boală
despre care se va scrie cândva
şi totul se desfăşoară încet
ca într-un show acustic
-
No hay comentarios:
Publicar un comentario