lunes, 19 de diciembre de 2016

LUCIANA STOICESCU-VAUGHAN [19.761]


LUCIANA STOICESCU-VAUGHAN

Nacida en Bucarest, Rumanía el 26 de febrero 1948. Yo diría que la señora Luciana Stoicescu-Vaughan es una poeta dedicada. Publica desde hace más de 40 años, prosa, poesía, ensayos, informes, correspondencia en numerosas revistas en el país y en el extranjero. Reside casi 26 años en los Estados Unidos y escribe con fluidez en Inglés. Trabajó como editora de numerosas publicaciones, incluyendo el diario "El Universo", dirigido por el difunto Buhoiu Aristide. 


Metamorfosis 

Ahora soy como tú
de piedra, de plomo
es como si quisiera esconderme,
olvidarme de todos
olvidarme de todo.
No estorbar en tu camino
que no me veas
y es que sería demasiado
que creyeses
que he cambiado
por convertirme
en lo que tú querías
y hoy soy la mujer perfecta,
cara bonita y cabeza hueca.

Traducción: Karina Picó Català




Metamorfoza

Am devenit ca tine
de piatră și plumb
și parcă-aș vrea să m-ascund,
să nu mai știu de nimeni
și nimic.
Să nu-ți stau în cale,
să nu mă vezi,
oricum ar fi prea mult
că să mai crezi
că m-am schimbat
și-am devenit
ce ți-ai dorit
și astăzi sînt femeia ideală
cu chip frumos și mintea goală.




DILEMA

El meu cor partit en dos
perquè en l’ecuador de la vida trista
perquè no tinc dues ales per al vol
a mitges-ambdós... (?)

Poema de Luciana Stoicescu-Vaughan traduït al català per Pere Bessó




DILEMA

Mi-e inima-mparţită-n două
de-al vieţii trist ecuator
de ce n-am aripi ca să zbor
cu jumătăţile-amândouă...(?)




CURRICULUM VITAE

Eu am crescut cu Verdi,
Cu Bach şi Tiţian,
Visând la Buonarroti
Pe vers esenian.
M-am îmbătat cu Strauss,
Chopin mi-a fost amant
Şi-am adormit pe Goya
Cu gândul la Mozart.
Rimbeaud îmi e prieten,
Baudelaire e cam gelos,
Enescu-mi cânta seara
Cu-arcuşul lui duios.
Rossini îmi alină
Iubirea pentru List
Vivaldi ma transpune
Pe unde de artist...
Şi mă ascund confuză
În gânduri delirante,
Pozând chiar pentru Rubens
În scenele flamande.
Titanii vietii mele,
Pe care i-am iubit...
De nu v-aş fi-ntâlnit
La ce-aş fi mai trait!?




DUMNEZEU

Am ţipat la Dumnezeu:
- Tată, ce-ai făcut cu mine
De-ai uitat că sunt şi eu
Printre cei creaţi de Tine?
N-am primit nici un răspuns.
LacrimA curge navală




Sfîrsitul lumii 

Striga Lumea:
- E sfirsitul!

Raspunde Pamintul:
- Va aste-e-e-e-pt....

Si glasul macabru ride de larma.
Ingroziti, oamenii se calca in picioare.
Din Cer pica pedeapsa cu tunet ce sfarma.

Nici unul nu-i rau. Smerenia implora.
In cor de cainta, cersesc tremurind
Cu ochii in sus...o singura ora!

Se amesteca tari, desfacindu-se hotare.
Nu mai exista nimic sa desparta
Nici moartea ce vine, nici viata ce moare.

In fata Lui, nici unul nu-i tare.
O mina-ncarcata de aur se-agita
Si-o burta flaminda isi cere iertare.

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apa.
Slova din Carte prinde contur,
Cei vii, rugindu-i pe morti sa iasa din groapa.

Incepe Judecata din urma.
Tacere deplina. Oare a fost de ajuns
Jertfa Mielului din turma?

Bate gongul: Totul pentru adevar!
Cercetarea va fi minutioasa
Pina la ultimul fir de par.

Groaza e stapina peste omenire.
Se respira printr-o singura gura.
Acum, analiza este fara jertfire.

Urmeaza trierea - din cite se spune -
Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot si...cine ramine.

Nevazutul vorbeste: "Dupa multe dezbateri
Concluzia imi spune ca, nici unul din voi
Sa traiasca de-Apururi, nu poate!"

Geamatul Lumii se stinge sub stinci.
Universele pling soarta Pamintului,
Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.

...

Dimineata ma prinde picotind pe idei.
Cineva bate la use. A venit lumea
Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.




De apoi 

Va veni 
Si ziua aceea
In care ne
Vom odihni
Pe margine
De Eden

Intre cringuri
Cu miros de
Ploaie tinara,
Rasfoind
Cartea dintai
A perpetuarii 
Noastre
Prin veacuri...




Interpretare 

Un curcubeu aiurit
si hoinar si rebel
mi-a facut semn
sa ma duc dupa el.

Si m-am dus 
ca un copil supus
si cuminte,
crezind in culorile lui
sclipinde.

De-abia cind l-am ajuns
am vazut
ca-i un sarlatan,
un golan deloc sentimental
si extrem de banal.

In loc de multele culori
fermecatoare
si-atragatoare,
era doar un reflex de soare,
rasturnat boem
pe un val de mare
ce lasa doar loc
de...interpretare.




Retrospectiv 

Timpul se stringe
ca niciodata.
Vietile noastre
se-nvirt ca pe roata.
Astazi mai jos,
miine mai sus,
si iar inapoi
pina ne-am dus...
O vesnica lupta
si un vesnic chin
pin'la ultimul drum
si cu asta AMIN.

Timpul se stringe
ca niciodata.
Sfirsim cu-nceputul
...a fost odata...




În memoria

lui Zoe Cěmpeanu 

Un clopot trist rasuna in lume
Si parca totul din mers s-a oprit.
Napraznica veste-nconjoara pamintul
Si-mi pare-un cosmar de-nchipuit.

La ultimul drum al tinerei vieti
Si ingerii depling a ei soarta
Si-n graba se-aduna ca s-o astepte
La a eternitatii deschisa poarta.

Priveste in urma la ceasu-i oprit
De-un glonte rebel, blestemat,
Si dintr-o data-ntelege fatalul
Destinului ei atit de ciudat.

O lacrima curge pe timpul trecut
Si-o stea cade din cer cu durere,
Dar ea se inalta in sus, tot mai sus,
Acolo unde viata nu piere.

O voce se-aude-n acorduri astrale
Si cherubimi murmura-n cor.
E vocea lui Zoe ce inca strabate
De-acolo la noi, un cintec de dor.




Numai duminica 

Nu stiu de ce, citeodata, duminica
Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

Uneori amintirile au chiar si umor.
Zimbesc singura la imagini fragile
Si ma bucur de trecut. Apoi meditez
La destinul parca ursit de sibile.

Anii au trecut fara stire de-atunci.
M-am luat cu firescul de fiece zi
Si-am evitat sa-mi marturisesc
Ca in gindul ascuns, imi apartii.

Nu inteleg de ce numai duminica
Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.



Apocalipsa 

Doamne, cum de mai poti rabda
nelegiuirea din gradina Ta?

Traim in haos,
fara iubire,
n-avem nici rost,
nici mantuire,
cuprinsi de setea de marire.
Sintem ca fiarele din jungla
care pe care sa ajunga,
nimicnicia nu se-ascunde
si raul peste tot patrunde.

Ucide mina,
plinge gindul,
se infioara tot pamintul
si stelele din cer jelesc
blestemul nostru pamintesc.

Poate e timpul de pe urma,
dar Mielul s-a-naltat din turma
si nu vad jertfa ce-ar putea
sa-nduplece miniia Ta,
ce-o simt ca vine in curind
precum in Carte,
fulgerind.




-

No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada