Gheorghe TOMOZEI
Gheorghe Tomozei (nacido el 29 de abril de 1936, Bucarest, muerto el 31 de marzo de 1997, Bucarest) fue un poeta, traductor y ensayista rumano.
Debutó en 1953 en la revista "Tânărul scriitor”/ "El joven escritor” con versos, y en 1957 hizo su debut editorial con el libro Pasărea albastră/ El pájaro azul.
Fue redactor en las revistas "Cinema”, "Tânărul scriitor”, "Argeș” y en el "Almanahul Scriitorilor”/ "Almanaque de los Escritores”, editado por la Asociación de Escritores de Bucarest. Toda su vida estuvo marcada por grandes amistades literarias, como la para Nicolae Labiș o para Nichita Stănescu.
Un periodo dirigió la revista "Argeș” de Pitești, cuando la revista publicó el suplemento "Biblioteca Argeș”, en el que aparecieron cuadernos de poesías de muchos jovenes autores.
OBRA
Pasărea albastră/ El pájaro azul (1957)
Steaua polară/ La estrella polar (1960)
Lacul codrilor, albastru/ El lago de los bosques, azul (1961)
Vârsta alintului/ La edad del cariño (1963)
Fântâna culorilor/ El pozo de los colores (1964)
Noaptea de echinocțiu/ La noche del equinoccio (1964)
Poezii/ Poesías (1966)
Patruzeci și șase de poezii de dragoste/ Cuarenta y seis poemas de amor (1967)
Altair (1967)
Cântece de toamnă mică/ Canciones de pequeño otoño (1967)
Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Mihăiță Eminescu)/ Si atraviesas el río de Selene (La infancia de Mihăiță Eminescu) 1967
Filigran/ Filigrana – prosa periodística (1968)
Suav anapoda/ Suave al revés (1969)
Dincolo de nebunii/ Más allá de frenesías (1969)
Poezii de dragoste/ Poemas de amor (1970) etc.
Traducción al español: Costel DREJOI
AMOR LIBRESCO
Tú – el pétalo,
yo – la camisa de cota de malla.
Tú – la hoja del árbol,
yo – el viento que la hizo caer.
Tú – el amarillo oscuro,
yo – el dibujo en el muro.
Tú – el fin de las carreteras,
yo – el ser de paso.
Yo – la novela de Alejandro,
tú – las fábulas de Esopo.
INCA
Estás a mi lado. Te siento trabajar en la cocina de mi sangre,
he memorizato todos tus silencios, sólo las cartas
que vienen de ti son escritas todavía en el alfabeto
inca…
OIGO
…Estoy viviendo
la reencarnación de la miel.
Alguien barre los cadáveres
felices del paraíso
mientras que a mí me parece
oír
deshojarse
religiones…
HERIDA
Como la herida nu toma la forma del estilete,
tu beso no eres tú.
CUERPO ESCRITO
Estoy vestido con ropa de cuero
de tierno facsímil
escrito por un niño-monje
en una ermita bajo las estrellas...
JUEGO
Fluyen de los libros animales sin piel,
alguien enciende el fuego debajo de la nieve
mientras que el quiromante de la vieja fortaleza
adivina a Afrodita del museo el futuro
en las líneas de la palma estirada,
Afrodita con las piernas demasiado gruesas para mi
gusto…
Traducción al español: Costel DREJOI
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București, d. 31 martie 1997, București) a fost un poet și un eseist român.
A fost fiul Franței Stăncescu din satul Pucheni, județul Dâmbovița. A urmat liceul "Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură "Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș.
A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră.
A fost redactor la revistele Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București. A fost marcat toata viața de mari prietenii literare, cea pentru Nicolae Labiș și cea pentru Nichita Stănescu. În memoria acestora a publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985.
S-a stins din viață la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral, în apartamentul său din București. A avut împreună cu scriitoarea Cleopatra Lorințiu un fiu, Maximilian Tomozei, în prezent fotograf la Paris. A fost o perioadă la conducerea revistei Argeș, din Pitești, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a publicat suplimentul Biblioteca Argeș în care au publicat plachete de poezie o seamă de poeți.
Opera
Pasărea albastră, (1957);
Steaua polară, (1960);
Lacul codrilor, albastru, (1961);
Vârsta alintului, (1963);
Fântâna culorilor, (1964);
Noaptea de echinox, (1964);
Poezii, (1966);
Patruzeci și șase de poezii de dragoste, (1967);
Altair, (1967);
Cântece de toamnă mică, (1967);
Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Mihaita Eminescu), 1967;
Filigran, proze jurnalistice, (1968);
Suav anapoda, (1969);
Dincolo de nebunii, (1969);
Poezii de dragoste, Editura Albatros, (1970);
Toamnă cu iepuri , Editura Ion Creangă, (1970);
Târgoviște, monografie lirică, (1971);
Miradoniz (Copilăria si adolescența lui Eminescu cu Veronica Micle), (1970);
Misterul clepsidrei, (1971);
Atlantis, (1971);
Lovas mennyorszag (Trasura cu cai), traducere în limba maghiară, (1971);
Moartea unui poet, Editura Cartea românească, (1972);
Tanitinkulsadaf, (1972);
Efigii ,Editura Militară,(1972);
Tanit, poezii, Editura Cartea Românească, (1972);
Mașinării romantice (1973);
Muzeul ploii, proze și poeme în proză (1973);
La lumina zăpezii, (1974);
Negru Vodă, (1974);
Carul cu mere, (1974);
Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani, (1974);
Gloria ierbii, (1975);
Cronica lui Stavrinos, (1975);
Istoria unei amfore. Țara lui Făt-Frumos, (1976);
Poema Patriei, (1977);
O oră de iubire, Editura Eminescu, (1978);
Peregrin valah. Ierbar de nervi, (1978);
Amintiri despre mine, (1980);
Carte de citire, carte de iubire, Editura Facla, 1980 (în colaborare cu Nichita Stănescu)
Focul hrănit cu mere, (1981);
Manuscrisele de la Marea Neagră. Ninive, (1982);
Călătorii cu dirijabilul, Note de călătorie, Editura Sport Turism, (1982);
Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final, (1984);
Carte de motanică, (1984);
Urmele poetului Labiș, biografie, (1985);
Plantația de fluturi, însemnări, (1988);
Un poet din Tibet, poeme, (1995).
Traduceri
Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5
Sonnets ediție bilingvă integrală a sonetelor lui William Shakespeare, Editura Pandora-M.
Sonete de W.Shakespeare, Editura ORION, 1996, ISBN 973-95532-7-3
"Sonete" de W. Shakespeare, Editura Junimea, 1978
A doua noapte de echinox
Anotimpuri îndragostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
si ierburi varatice
le regasesc pe acelasi pervaz de fereastra
în casa veche a serdaresei...
...Cândva, rostind versuri, aici,
traiam un echinox intim, hotar
între adolescenta si barbatie,
si, pentru o clipa,
paream o statuie ciudata,
despicata în doua, pe neasteptate,
din talpi pâna-n crestet.
O jumatate a trupului
se-mpleticea fara vlaga într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingatoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreaga
m-am privit într-o frunza
si m-am vazut mai matur,
dar cu chipul taiat de-o cicatrice alba
ca un tais subtire, de spada...
Rana durea blând, iluminându-mi fruntea,
si-mi simteam umerii atinsi
de zbaterea pasarilor pornite-n exod,
si de aurul
unui septemvrie grav...
Am aprins lampa unui mar
. semnul de pe chip disparuse .
si-am rostit ultimele sunete ale versului
început cu un anotimp în urma...
Amor livresc
Tu petala,
eu camasa cu zala.
Frunza, tu,
eu vântul care-o cazu.
Tu galbenul nelamurit,
eu desemnul din zid.
Tu, drumurilor, capatul,
eu întreacatul.
Eu alicsandrie
si tu isopie.
Atlantida
Plajele memoriei cu nisipuri de ceara,
Se imbogatesc cu o ultima intruchipare a ta.
Indepartata, incetand sa doara
Ca o statuie de ceara, ori poate de nea...
Alta data la moartea unei iubiri
Inima mi se umplea de un vid racoros
Paream un tarm uitat de aripile subtiri ale ultimului albatros
Un lut amar, pradat de diamante...
Vocea se spargea in cioburi de aer
Sangele cald se retragea in plante
Si ramaneam sa sun, sa rasun
Clopot fara de vaer....
Tarziu, ca niste marinari lasi care
Se intorc pe corabia parasita bantuita de vanturi
Umbra, glasul, proprii pasi,
Reveneau peste-ale puntii sovaielnice scanduri.
Si corabia se-avanta peste mari cu panze vii
Peste apele moarte...
Adaugand o zare noua stiutelor zari,
O chemare spre mai departe....
Dincolo de dezastre, de naufragii, priveam stancile-n flacari
Printre care alba-mi corabie trecu
Si spuneam cu ochii arsi de miragii:
" Nu....nu tu ai fost marea dragoste,
Nu.........................."
Dar totul e altfel, e altfel acum.
Ma simt doborat de ciudate poveri
Gesturi, cuvinte, culori topite-n fum
Le port cu mine spre nicaieri.
Ca o piramida ce fuge-n deserturi cu criptele goale
Ca o campie chemandu-si florile moarte-n pamat
Ratacesc prin anotimpurile lumii, egale,
Fara linsite sint.
Un ocean voi fi iar tu, impietrita,
Imi vei fulgera trupul, vei ramane-n adanc
Atlantida pe care n-o zaresc,
Desi in mine-o strang....
Alunec corabie beata peste nisipuri,
Ard peste pietre , ocean de corali parasit
Transfigurat, rasar in mii de chipuri
Si esti cu mine vesnic, te strig neauzit...
Marea iubire e-n urma, ori poate undeva inainte....
"Sigur am sa te uit, imi spun"..
Varsta mea strabatu o presimtire a noptii
Vine o dimineata noua, fierbinte
"Dar daca ai fost tu?"....
Bibliotecile Fericite
Şi eu vă spun că am văzut
biblioteci fericite
cu turnuri de cărţi răsărinde
din mlaştini de covoare
cu ogive închipuind uriaşi crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde păzeau stranele de lemn
lustruite de bărbi înţelepte. Firidele
erau pline cu sextante şi lunete astrale
iar îmbrăcăturile vechilor tomuri
încă mai duhneau a sânge animal
bine încopciate în buloane de-argint
şi în broboanele pietrelor rare.
Am văzut biblioteci fericite
cu cărţi din care creştea iarba,
cărţi de apă, de piatră şi naftă,
cărţi volatile şi carnivore, cărţi
din care ieşeau locomobile şi
ghilotine, cărţi în care Romeo şi Iulia
chiar se iubeau tăvălind cinstitele,
uriaşe in-folii, cărţi-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
cărţi bolnave cu teribile răni putrefaote
şi cărţi tămadă.
Cărţi în care e frig, în care ninge,
în care se surpă cascade
cărţi ghiftuite cu cadavre de cai,
prăzi de războaie şi imperatori,
cărţi scrise de îngeri pe cartilagii florale,
cărţile tiranilor, cu litere împuşcate
şi, grozăvie! cărţi scrise chiar de poeţi
ba, încă şi mai mult, scrise cu poeţi
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi şi aduse la proporţiile
lăcustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-călăi dintr-un alt veac,
cel viitor), cărţi friabile, gata să se rupă
la cel mai mic pipăit, împăroşate,
cu genele câte rămân în ipsosul cald
la facerea măştii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite şi ieftine cerneluri.
Există şi asemenea cărţi în ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea coperţilor
toată numai fisuri, numai riduri şi cearcăne,
cu transpiraţie de mahorcă stătută,
cărţi îmbrăcate în coji de pâine
şi-n mâl fecundat de insecte vorace.
Adesea ele sunt tipărite în sticlă vulgară
şi se vede prin ele şi-atinse se sparg;
alteori sunt tipărite pe ploaie
ori pe cărămizi de pământ. Poeţii
încep prin a scrie cu mormintele lor
şi sfârşesc înainte de propria naştere,
nevăzuţi, neştiuţi. Ei îşi mănâncă tomurile
de le e foame, de le e sete îşi beau scrisa,
cu cărţile lor fac copii, cu ele se-mbracă
stârnind dezgust şi mirare în
bibliotecile fericite..
În bibliotecile în care cartea de gresie
întrece preţul cărţii de smarald iar cartea
de salcie desfide cartea-lotus.
Eu am văzut biblioteci fericite.
Ţara mea
Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.
-
No hay comentarios:
Publicar un comentario