Mihai Ignat
Mihai Ignat (Brașov, Rumanía 1967) es un poeta y dramaturgo rumano. Estudió Letras y en 2004 se doctoró en literatura rumana en la Universidad de Bucarest. Su debut editorial se produjo años antes en la antología Tablou de familie (1995). Desde entonces, son varios los volúmenes de poesía que ha publicado: Klein (1995), Eu (1999), Klein spuse (2001), Poeme în doi (2003), kleinpoeme (2004), Cangrena e un animal de casă (2005), Klein spuse Klein (2006) y Klein reloaded (2014). En 2004 debutó como dramaturgo en la BBC de Londres con Crize sau Înca o poveste de dragoste [Crisis u Otra historia de amor]. En la actualidad es conferenciante universitario en la Facultad de Letras de la Universidad “Transilvania” de Brașov.
POESÍA:
Bobe, București, 1995
Klein, Iași, 1995
Eu, Pitești, 1999
Klein spuse, underground, 2001
Poeme în doi, București, 2003
kleinpoeme, Brașov, 2004
Cangrena e un animal de casă, București, 2005
Klein spuse Klein, Iași, 2006
TEATRO:
Ioan Peter, Mihai Ignat, Alina Nelega, Peca Ștefan: 4atru piese Editura LiterNet
Patru cepe degerate, Timișoara, 2006
Crize sau Încă o poveste de dragoste, Cluj-Napoca, 2006
Meserii și fundături, București, 2008
Black Sitcom, București, 2008
La siguiente traducción fue llevada a cabo por Karina Picó Català.
/ 16
Pasos en dos
por la ciudad lívida
el verano se hincha es imperfecto
pasos en dos
el amor decapita.
* * *
Paşi în doi
prin oraşul livid
vara s-a umflat e imperfectă
paşi în doi
dragostea decapitează.
/ 17
Mecido por el viento, tu pelo
transmite mensajes indescifrables
los rótulos luminosos
conocen el camino más corto hacia
tu piel combada
por el viento
tarareo en mi mente
la melodía de tu cuerpo
y en todo este tiempo
nadie muere.
*
Răscolit de vînt, părul tău
transmite mesaje indescifrabile
reclamele luminoase
ştiu drumul cel mai scurt către
pielea ta cambrată
de vînt
fredonez în gînd
cîntecul trupului tău
şi-n tot acest timp
nimeni nu moare.
/ 10
El deseo
no una nube
que pende del cielo
sino tu saliva
manando
de mi propia boca
el barómetro anuncia tormenta
y me miente
muy bien
el deseo
es cuando tu voz
deja huellas
en mi piel.
*
Dorinţa
nu un nor
capsat pe cer
ci saliva ta
izvorînd
din propria-mi gură
barometrul adulmecă furtuna
şi mă minte
frumos
dorinţa
e cînd glasul tău
îmi lasă
urme pe piele.
/ 30
Pálida, recién despojada
de su frágil sueño
por el sonido de los seis
toques
su tobillo blanco
post scriptum
en mi memoria visual
no conozco imagen más atroz
que la de su lengua
penetrando
los labios de ella
abrasados por el carmín.
*
Palidă, abia dezghiocată
din somnul fragil
de sunetul celor şase
atingeri
glezna albă
post-scriptum
al memoriei vizuale
nu cunosc imagine mai atroce
decît aceea a limbii lui
pătrunzînd
printre buzele ei
arse de ruj.
/ 26
El fervor es para quienes no tienen nada
que perder
paseo mi dedo índice por
tus senos
bajo la piel tengo sentimientos mestizos
sus piernas infinitas, despampanantes
me hacen llorar
sus piernas escriben demencia
bajo mi frente
te deseo una vez más
y desapareces.
*
Fervoarea e pentru cei care nu mai au
ce pierde
îmi plimb degetul arătător în jurul
sînilor tăi
sub piele am simţăminte metise
picioarele ei lungi, sclipitoare
mă fac să plîng
picioarele ei scriu demenţă
sub fruntea mea
încă o dată te doresc
aşa că dispari.
/ 35
Aprendí a hacer el amor
a escondidas
tú me pones en armonía
con el universo
tú me pones entre
el oh y el ah.
*
Am învăţat să fac dragoste
pe ascuns
tu mă ţii în armonie
cu universul
tu mă ţii între
oh şi ah.
/ 24
Te esperé
la penumbra me quedaba como un guante
y cada día tracé una raya
en la pared tibia
te esperé
la espera tenía un pulso normal
así que por el momento no escribí
solo, conmigo mismo
me dediqué a encajar las piezas desparejadas
de un puzle del tamaño de China
“los gruñones pueden ser divertidos
cuando se sacan serpientes
de los bolsillos”,
dijo la mujer
de la mesa de al lado
te esperé
la penumbra me quedaba como un guante.
*
Te-am aşteptat
penumbra îmi venea ca o mănuşă
pentru fiecare zi am tras o linie
în zidul cald
te-am aşteptat
aşteptarea avea pulsul normal
aşa că deocamdată nu scriam
cu mine însumi
aşezam doar piese disparate
dintr-un puzzle cît China
“morocănoşii au hazul lor
cînd îşi scot şerpii
din buzunare”,
a zis femeia
de la masa de-alături
te-am aşteptat
penumbra îmi venea ca o mănuşă.
/ 12
Morder tus muslos soñolientos
es a día de hoy mi único deseo
sobre tu piel firmaría en blanco
en todo momento
un cabello sobre la almohada
me corta la respiración
en dos.
*
Să muşc din coapsa ta somnoroasă
e singura mea dorinţă pe ziua de azi
pe pielea ta semnez în alb
oricînd
firul de păr de pe pernă
îmi taie respiraţia
în două.
/ 11
No puedes vestirte con perfume,
no puedo rozarte la piel.
Estás muy cerca
y sin embargo ni un perro
de esta ciudad
puede seguir tu rastro,
te tengo tan cerca
que bien podría copiar
el mapa de tu iris.
No puedo decirte
“me gusta ese aire enfermo que traes”
porque no tienes ojeras
no tienes la mirada amarillenta
y no puedes
dejar de sonreír.
Y al verte sonreír
imparable, como una bala,
me pregunto: ¿cuántos hombres
habrán perdido la vista
en el diamante
que hay entre tus piernas?
*
Parfumul nu ţi-l pot îmbrăca,
pielea nu ţi-o pot atinge.
Eşti atît de aproape
şi totuşi nici un cîine
din oraşul nostru
nu te poate adulmeca,
eşti atît de aproape
încît pot copia harta
irişilor tăi.
Nu pot să-ţi spun
“îmi place aerul tău bolnav”
pentru că nu ai cearcăne
nu ai privirea galbenă
şi nu ştii
să nu zîmbeşti.
Şi privindu-ţi zîmbetul
la fel de neoprit ca un glonţ,
mă întreb: cîţi bărbaţi
şi-au frînt privirea
în diamantul
dintre pulpele tale?
/ 22
Espirales trazadas con un dedo en la espuma
eso es el mundo dice el maestro
regresas flotas inspiras temor
tu cuerpo reinterpreta las formas
de Eva
la pasión vuelve a hacer de la suyas
si pasaras la mano por mi pelo
me brotaría
sangre de la nariz.
* * *
Spirale făcute cu degetul în spumă
asta e lumea zice maestrul
te întorci pluteşti inspiri teamă
corpul tău reinterpretează formele
Evei
pasiunea face din nou jocurile
dacă mi-ai trece mîna prin păr
mi-ar izbucni
sîngele pe nas.
/ 42
Hoy pinté
nuestra última salida por la ciudad.
La lluvia era una puerta,
tus pezones señalaban el norte.
Ahora lees
poemas en dos
tiempos.
*
Azi am colorat
ultima noastră ieşire în oraş.
Ploaia era o uşă
sfîrcurile tale arătau nordul.
Acum citeşti
poeme în doi
timpi.
______________________________________________
TRADUCCIÓN:
Karina Picó Català (Alicante, 1995) es estudiante de traducción e interpretación en la Universidad de Alicante. Traduce para alimentar el alma, y con un poco de suerte, algún día, también el estómago. Le entusiasma la idea de compartir con el mundo hispanohablante sus pequeños hallazgos literarios, especialmente los que llegan de la desconocida Europa del Este. Aquí se puede leer una muestra de su trabajo: https://rumaneando.wordpress.com/
MIHAI IGNAT
Născut la 5 octombrie 1967, Braşov. Studii: 1986 – Liceul de filologie-istorie „Unirea” Braşov, 1995 – licenţa (secţia română-latină), 1997 – cursurile de master (literatură română contemporană) şi 2004 – doctoratul – toate la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ocupaţii: muncitor necalificat la Poligrafia Braşov (1988-1990), profesor de liceu (1995–1996), profesor asociat la Universitatea “Transilvania” Braşov (1995–1998), preparator universitar la o facultate particulară (1998-1999), redactor al paginii de opinii şi editoriale a cotidianului “Monitorul de Braşov” (1998-1999), redactor al revistei Interval (1997-2000), secretar literar la Teatrul “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe (2006), profesor asociat la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (2009 - 2012). În prezent: conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii “Transilvania” Braşov.
Debut ca poet în antologia Tablou de familie (Leka-Brâncuş, Bucureşti, 1995) alături de Sorin Gherguţ, Svetlana Cârstean, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, T. O. Bobe, şi cu placheta Klein (Timpul, Iaşi, 1995). Au urmat volumele de poeme Eu (Paralela 45, Piteşti, 1999), Klein spuse (underground, 2001), Poeme în doi (Vinea, Bucureşti, 2003), kleinpoeme (Aula, Braşov, 2004), Cangrena e un animal de casă (Vinea, Bucureşti, 2005), Klein spuse Klein (Cartea Românească, Bucureşti, 2006), Klein reloaded (Charmides, Bistriţa, 2014).
2004: debut ca dramaturg la Radio BBC Londra, cu piesa Crize sau Încă o poveste de dragoste / Crises or Another love story (regia Claudine Toutoungi, distribuţia Lia Williams & Peter Capaldi), traducerea Andreea Bell. Piesa fusese nominalizată în 2003 la “International RadioPlaywriting Competition 2003”, concurs al BBC World Service & British Council. Nominalizare a aceluiaşi text la concursul UNITER „Cea mai bună piesă românească a anului 2003”.
2005: Spectacol-lectură cu piesa Crize (regia Corina Oprea, distribuţia Mirela Bucur & Daniel Rizea), la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, respectiv la Centrul Cultural Român din Viena. Spectacol radiofonic la Radio România Cultural, cu aceeaşi piesă (regia Gavriil Pinte, distribuţia Ada Simionică & Ion Grosu). Locul I pentru piesa Patru cepe degerate la Concursul Naţional de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Teatrul Naţional din Timişoara.
2006: Publicarea volumelor de teatru Crize sau Încă o poveste de dragoste, Eikon, Cluj-Napoca, 2006, prefaţa Miruna Suru, respectiv Patru cepe degerate, Brumar, Timişoara, 2006, prefaţa Doru Mareş. Premiera spectacolului Crize la Teatru 74 din Târgu-Mureş (regia Nicu Mihoc, distribuţia Cosmina Lirca & Alex Frânceanu). Premiera spectacolului Nu de gât, la Teatru-74 din Tîrgu-Mureş (regia Cătălin Chirilă, distribuţia Ştefan Roman & Ciprian Mistreanu). Premiera spectacolului cu piesa Crize la Teatrul Foarte Mic, Bucureşti (regia Traian Şoimu, distribuţia Costina Ciuciulică & Mihai Marinescu). Premiera spectacolului Crize la Teatrul Naţional Cluj, spectacol realizat de Teatrul Imposibil (regia m. chris nedeea, distribuţia Cristina Ragos, Cristian Grosu & Radu Lărgeanu).
2008: Premiera spectacolului Crize la Teatrul Pentru Copii şi Tineret „Mihai Popescu” din Tîrgovişte (regia Mihai Vântu, distribuţia Iulia Cristescu, Mircea Silaghi, Cosmina Lirca, Andreea Amihăesei & Ilie Ghergu). Premiul Uniter pentru „Cea mai bună piesă românească a anului 2007”, câştigat cu piesa Meserii şi fundături. Nominalizare la acelaşi concurs şi a piesei Fermoare, nasturi şi capse. Lansarea volumului cu piesa Meserii şi fundături, Ed. Unitext, Bucureşti. Premiul I pentru piesa Black Sitcom la Concursul de comedie românească, ediţia a III-a, al Teatrului de Comedie Bucureşti, din cadrul Festivalului Comediei Româneşti, ediţia a VI-a. Apariţia volumului cu piesa Black Sitcom, Ed. Palimpsest, Bucureşti. Spectacol-lectură cu piesa Black Sitcom la Teatrul de Comedie (distribuţia Sanda Toma, Ion Chelaru, Gabi Popescu, Bogdan Cotleţ, Florin Dobrovici, Aurora Leonte, Angel Popescu, Aurelian Bărbieru). Premiera spectacolului radiofonic cu piesa Meserii şi fundături (regia Claudiu Goga, distribuţia Gheorghe Visu, Marius Rizea, Dorin Andone, Dragoş Huluba). Premiera spectacolului Tongues of Love, adaptare a piesei Crize, în cadrul London Fringe Festival, Canada (regia Jim Schaefer, distribuţia Claudia Motea & Nicholas Longstaff). Spectacol-lectură cu piesa Fermoare, nasturi şi capse, la Teatru 74, Tîrgu Mureş (distribuţia: Iustina Tărăboanţă, Cristian Bojan, Claudiu Strete), în cadrul Taberei de Dramaturgie a cotidianului, ediţia a V-a (proiect coordonat de C. C. Buricea-Mlinarcic & Miruna Runcan).
2009: Premiera spectacolului Nu de gât la Cafe-Teatru Play din Craiova (regia Vlad Drăgulescu, distribuţia Vlad Drăgulescu & Laurenţiu Nicu). Nominalizarea piesei Moartea pentru patrie la Concursul Uniter „Cea mai bună piesă românească a anului 2008”. Spectacol-lectură cu piesa Meserii şi fundături la Teatrul Naţional Bucureşti, sala 99 (regia Alexandru Mâzgăreanu, distribuţia Mircea Rusu, Dorin Andone, Florin Lăzărescu & Adrian Nicolae). Publicarea tezei de doctorat Onomastica în romanul românesc, Ed. Universităţii „Transilvania”, Braşov.
2010: Premiera spectacolului Nu de gât, la Piano Live Club din Târgu Jiu (concepţie şi interpretare Alin Stanciu & Radu Tudosie).
2011: Nominalizarea piesei Aici, acolo la Concursul Uniter „Cea mai bună piesă românească a anului 2010”. Premiera absolută a piesei Fermoare, nasturi şi capse, la sala „Dom Polski” din Suceava; spectacol produs de Compania Love4all Bucureşti (regia Claudiu Puşcău, interpretarea Amelia Ursu, George Macrea & Ionuţ Maierean). Premiera absolută a piesei One Life Show, produsă de Teatrul Independent Ararat, Baia Mare, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” (regia Claudiu Pintican, interpretarea Ionuţ Mateescu & Claudiu Pintican). Premiera spectacolului cu piesa Crize sau Încă o poveste de dragoste, la Teatrul Naţional Timişoara (conceptul de spectacol Roberta Popa Ionescu, interpretarea Roberta Popa Ionescu & Călin Ionescu). Premiera primei montări în Polonia, la teatrul „Korez” din Katowice, a piesei Crize sau Încă o poveste de dragoste (regia Hubert Bronicki, interpretarea Hubert Bronicki & Kinga Kaczor). Piesa Nu-nţeleg ce se-ntâmplă câştigă, ex aequo cu piesa lui Laurenţiu Budău, Cameleonul perfect, Concursul de creaţie dramatică din cadrul Festivalului de Teatru Scurt, Oradea.
2012: Premiera absolută a piesei Moartea pentru patrie, la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe (regia Mirela Bucur, interpretarea Sergiu Aliuş, Mona Codreanu, Nae Croitoriu, Ion Fiscuteanu jr., Camelia Paraschiv, Claudia Ardelean, Daniel Rizea). Premiera spectacolului cu piesa Just not my neck (varianta în engleză a piesei Nu de gât) în cadrul Galei absolvenţilor „Galactoria” (regia Diana Dragoş, interpretarea Molnár Bence & Raul Hotcaş), la „Uptown Arts Caffee”, Cluj-Napoca. Premiera spectacolului cu piesa Crize la Teatrul de Comedie (regia Vlad Cristache, interpretarea Smarandea Caragea & Marius Gîlea, muzică live Marius Gîlea). Premiera spectacolului cu piesa Crize. The gay version la Teatrul Tabu (regia Mihai Vântu & Daniel Ionescu, interpretarea Alec Secăreanu, Ionuţ Grama, Cristina Găvruş & Lăcrămioara Bradoschi). Lansarea volumului Patru piese într-un act (ed. Tracus Arte) cu textele Nu-nţeleg ce se-ntâmplă, One Life Show, Mai cald decât ieri, Nu de gât. Apariţia volumului Şase prozatori în căutarea unui cititor, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
2013: Premiera spectacolului cu piesa Recviem pentru un iepuraş la Black Box Studio Sud, Universitatea Spiru Haret (regia Dana Voicu, interpretarea Gabriel Huian, Alexandru Mandu, Ruxandra Hule, Alexandra Mojoiu, Adina Ștețcu, Vlad Milotoi, Marius Rotaru, Mioara Dima), spectacol preluat de Teatrul de Artă Bucureşti. Premiera spectacolului Farse (spectacol coupé din monoloagele Ifigenia în Orem, de Neil LaBute şi Colateral, Oedip, de Mihai Ignat, regia Laura Moldovan, interpretarea Radu Tudosie & Cristian Iorga). Premiera spectacolului One Life Show la Godot Cafe-Teatru, Bucureşti (regia Victor Ţăpeanu, interpretarea Andrei Radu & Victor Ţăpeanu). Premiera spectacolului Crize la Clubul Ţăranului Român, Bucureşti (regia Raluca Grumăzescu, interpretarea Laura Manea & Silviu Dumitrache). Lansarea volumului Lecturile imaginii, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. Premiera spectacolului Nu de gât la Maideyi Cafe Iaşi (regia Lenuş Teodora Moraru, interpretarea Vlad Volf & Alexandru Dobinciuc).
2014: Premiera absolută a spectacolului Mai cald decît ieri la SmART Cafe Botoşani (regia Lenuş Teodora Moraru & Vlad Volf, interpretarea Anca Pascu & Alexandra Acalfoae). Premiera spectacolului Some Night Show la Teatrul de pe Lipscani (regia Ion Andrei Puican, interpretarea Cătălin Babliuc & Dan Rădulescu), după piesa One Life Show. Premiera spectacolului Colateral, Oedip la Jazz & Blues Club Târgu Mureş (regia Laura Moldovan, interpretarea Cristian Iorga), pe monoloage din piesa Ei sunt printre noi. Din octombrie, acest spectacol este preluat de Teatrul de Nord din Satu Mare. Premiera spectacolului Zone erogene La SmART Cafe Botoşani (regia Lenuş Teodora Moraru & Vlad Volf, interpretarea Anca Pascu, Alexandra Acalfoae, Vlad Vold & Alexandru Dobinciuc), spectacol coupé format din Nu de gât şi Mai cald decât ieri. Premiera spectacolului Bartender Blues la Godot Cafe-teatru Bucureşti (regia Eugen Gyemant, interpretarea Liviu Pintileasa & Alin Florea), după piesa Nu de gât. Premiera absolută a spectacolului Nu-nţeleg ce se-ntîmplă la SmART Cafe Botoşani (regia Lenuş Teodora Moraru, interpretarea Daniela Carmen Bucătaru & Alexandra Vicol). Premiera spectacolului Nu-nţeleg ce se-ntâmplă la The Soviet, Cluj-Napoca, producţie a teatrului Re-ACT (regia Cristina David, interpretarea Diana Bathory & Codruţa Varadi). Premiera spectacolului Moartea pentru patrie la Teatrul de Artă Bucureşti (regia Alexandru Maftei, interpretarea Constantin Cojocaru, George Constantinescu, Lucian Ifrim, Dana Voicu, Paula Chirilă, Ruxandra Hule, scenografia Vali Ighigheanu). Lansarea plachetei de poezie Klein reloaded, ed. Charmides, Bistriţa, şi a volumului de teatru Fermoare, nasturi şi capse (care cuprinde piesele Crize, Fermoare, nasturi şi capse, Moartea pentru patrie & Aici, acolo), ed. Tracus Arte, Bucureşti.
2015: Premiera spectacolului Cum se duce totul dracu' la Teatrul In Culise Bucureşti (concepţia şi interpretarea Loredana Coşovanu & Florin Frăţilă), după piesa Crize. Premiera spectacolului Voiam doar să ţip la SmART Cafe Botoşani (regia Vlad Volf, interpretarea Lenuş Teodora Moraru). Premiera spectacolului Crize sau Altă poveste de dragoste la Teatrul Naţional Târgu-Mureş (regia Aleksandar Ivanovski, interpretarea Delia Martin, Anca Loghin, Georgiana Gherghu, Mihaela Mihai, Ion Vântu/Nicolae Cristache, Rareş Budileanu & Andrei Chiran, decor şi costume Cosmin Ardeleanu, coregrafia Ervin Ruszuly, muzica Sashko Kostov). Premiera spectacolului Meserii şi fundături la Moara Rasarit Oradea, realizat de Penitenciarul Oradea în colaborare cu Teatrul Regina Maria din Oradea (coordonator proiect comisar Gabriel Tica, regia Eugen Neag, interpretarea Adi, Gyula, Ovi & Adi, scenografia Oana Cernea). Premiera absolută a piesei Ce vine după (concepţia Roberta Popa Ionescu, interpretarea Roberta Popa Ionescu & Robert Copoţ, scenografia Geta Medinski) la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara.
2016: Lansarea volumului de teatru Toţi privesc înainte (cu piesele Patru cepe degerate, Ionescu vs Popescu sau Black Sitcom, Toţi privesc înainte & Ce vine după), ed. Tracus Arte, Bucureşti. Premiera spectacolului Mai bine nu veni (adaptare după piesa Crize - cu un epilog după Scenariul de Harvey Levine), concepţia şi interpretarea Victor Ţăpeanu & Serin Jemaa, producţie Cuibul Artiştilor, Bucureşti.
Klein
“fatebor vera“
(Vergilius, Eneida, II, 77)
Locul geometric al stării de spirit - chipul
pămîntiu al tatălui ei.
Nu întoarceţi capul!
Cineva coboară - mîinile se frămîntă, feţele
nu - treptele care duc la mansardă.
E acolo o carte despre, pe un raft, locuri
comune şi fragile asociaţii de cuvinte.
Cealaltă femeie spune ceva. Ceea ce rosteşte
seamănă, într-un fel, cu transparenţa
paharului cu apă.
Iar bătrîna Katy priveşte în gol - dar asta
e o altă poveste.
Mai liberă respiraţia deasupra, acolo unde,
lîngă mansardă, terasa...
Bărbatul cu ochi bulbucaţi ridică sticla.
Foşnetul rochiei în oglindă, strada. Îi atinge,
pe toţi, cu zgomotele ei de motoare şi de voci,
strada e în sîngele lor, colcăind, fermentînd.
El se întunecă. Se chirceşte. Chipul tînăr
nu mai doreşte asta, trăsăturile se ascut,
apoi tremură, se contractă,
pielea flască, pungi sub ochi, fire
albe, gîtul şi bărbia s-au zbîrcit, mărul lui
Adam ca o umflătură hilară, buzele se strîng
precum gura unei pungi, fire în nări, fire.
Şi-apoi doar acea revenire din asprime, verigă
într-un lanţ care atîrnă în iarba crescută
printre plăci de beton,
pe lîngă ziduri;
ochiul tău caută forme şi nu îţi doreşte
pieirea, sînt urme,
le laşi pretutindeni, şi, ai să-mi spui, e o
filosofie simplă aceasta, de ce să
ieşim din scenă înainte de-a ieşi
din scenă?
Totul e să-ţi pregăteşti tendoanele, să nu
uiţi să clipeşti, pentru ca viul din jur
să poată fi văzut fără primejdie.
Ar mai fi necesare instrucţiuni pentru
minţile rătăcite
sau dimpotrivă, şi pentru organe pulsatorii,
erectile, mecanice, pentru
coborîrea privirii acolo: cu degete frînte
şi lungi, arborii scurmă.
Puştiul cel obraznic răstoarnă glastra.
Redus la instincte, învăţ orologiul
să-şi treacă răbdarea din oră-n minut. Ce bocet
sihastru îmi face elogiul pielii zbîrcite
şi-al chipului slut?
De pe terasă, acoperişuri, zumzetul, culorile
care, într-o seară abia trecută, deja pulbere
fină, conteneau pentru mai tîrziu.
De fapt, două perechi care nu se vor
atinge vreodată, pe puntea nopţii abia-ncepute.
Urmat-au nu zgomotoasele pieţe ori bătrînele
poteci şi incandescenţa. Nici iute-nnobilarea
faptelor mărunte,
prielnice însă.
Plătindu-ţi intrarea: cam frig atunci, cu
toate amintirile însorite. Te-a întrebat
cît e ceasul. Iar tu: întorcîndu-te lîngă
catafalc, arşiţă, gulere strîmte, miros
de transpiraţie. Credinţa că silabele slăbesc
imprecizia. Silabisind-o.
Putrede sînt înaltele sfere. Orbita se-nchide.
Trăieşte doar nara.
Iar ţie, fidelul meu cocker, mă-nchin ca lui
Brahma, tu eşti zeul casei mele,
al drumurilor, al cerului
gurii mele.
Tatăl tatălui, profil. În fotoliu, tatăl
tatălui.
Repetă: scîrnă.
Nu întoarceţi capul!
Încă o dată: scîrnă. Ca un catalizator mental,
o trainică legătură cu surîsul care însoţeşte
pronunţarea: scîrnă.
Mai încolo, în aşteptare - femeia care
ameninţa, dintr-o fotografie de ziar, mulţimea,
cu o păpuşă.
Din nou, tatăl tatălui, într-o rînă;
pe bărbie sclipind un fir de salivă.
Ai visat într-o noapte terasa, şi asta cu mici
întreruperi, după care ţi-ai tăiat unghiile
te-ai spălat pe faţă
şi ţi-ai ascuţit, cu grijă,
privirea.
Stress unu
Atunci se mişcă ea. Un gest spre veghea
mecanică.
Urma prin aer, ca de cărbune.
Mişcarea rectilinie uniform accelerată, dîră
prin aerul crăpat, de fapt
o minciună şi niciodată atunci.
Repetată prin încercări. Eu văd departele,
tu vezi departele,
el nu vede departele,
şi niciodată atunci.
Mîna ei trecînd printr-o situaţie neplăcută,
eu nu mă grăbesc, cobor la a doua, apoi încerc.
Să trec mai departe, să remarc efervescenţa,
să merg la ţintă.
Şi să nu spun:
gestul acela este relicva ideii de mişcare.
Se întîmpla ca iluzia să fie mai puternică
şi să văd mîna trecută prin păr (peisaj:
Biserica Neagră şi fîntîna arteziană),
dar nu era ea.
Eu mai credeam o clipă, nu ştiu
cît, oricum pentru mine mai mult, prea tîrziu.
Acesta era învelişul, fiindcă restul nu putea fi
distins;
spunea, cu paharul în mînă, el: generaţia Deep
Purple, şi doar pentru că anul naşterii noastre
coincidea cu acela al constituirii lor,
motiv temeinic
în faţa zidurilor negre, în peisajul identic,
117 decibeli ca dovadă, în concertul
de la Rainbow Theatre, putere la care sunetul
doare. (Să fii apoi singur, în aceeaşi sală,
cînd luminile sînt pe cale să se
stingă şi să nu se audă
nimic.)
Punctul de pornire e acelaşi, cînd îl aud
pe tatăl meu povestind
despre cum îmi era mie frică de vînt,
în timp ce
degetele răsfirate trecute prin păr
repetă mişcarea.
Apoi scap, fără să vreau, paharul.
Urmează sunetul, probabil în cercuri
concentrice.
Stress doi sau Ars poetica, dar fără final
Pe parcursul acestui poem eN. K. va sfîrşi
de moarte naturală.
Şi pînă atunci?
Angrenaje de toamnă (tipătul ei, provocînd
dîră).
I-a plesnit, ca o coardă de pian, surîsul,
în amintirea despre un cuţit şi despre
fratele ei apărînd-o de atacurile blînde
ale stelelor din fereastră.
Tăişul unui zbor atinge carotida înserării.
(Mai tîrziu voi elimina această imagine,
e prea încărcată.)
Şi-apoi, cînd intru în magazin, e tot seară,
dar ţipătul nu se modifică. Poate coridorul
e uşor deformat - şi ea gîfîie cu degetul
pe buton.
Scot plicul, ascuns după rafturi,
timbrul, foaia, pyxul
(ca să rimeze cu Styxul):
eN.K. - domiciliul stabil în strada Ţesătorilor
26, seria buletin identitate 099649, grupa
sanguină AII. (Poate pînă la sfîrşit îi găsesc
acestui poem unitatea de sens.)
Şi palid, şirul de arbori din faţa clădirii
răstoarnă echilibrul zilei.
Ieşirea gradată din ascensor, întîi inima
lovind în pereţi, apoi vîrful pantofului, la
urmă buzele cu strălucirea de plexiglas.
Ieşirea din ascensor ca o naştere prematură.
Iar obsesia-tîrîtoare sapă şanţuri sub paşi:
obsesie; placă; tălpi.
obsesie; placă; tălpi.
obsesie; placă; tălpi.
Deasupra se zbate o venă. Deasupra
se lucrează cu spectre sau naiba mai ştie
cu ce, cu mecanisme fine
şi răbdătoare
şi uneori
nesilenţioase.
Vorba altui poem:
acest sfîrşit tandru ca o gheară.
Eu
şi alte secvenţe
Scame pe supraţa uscată
Şi abia întorcîndu-mă spre ea cu vorbele
„cine să mai vină la ora asta?“
încercănat de soluţiile celor vii
aud soneria.
Ca pentru o altă-ncercare,
de mai tîrziu.
Superbă bucurie în carnea ta de rătăcitor.
Colina de fier rîsul tău îl aşteaptă.
Vei şti cînd să-nchizi uşa-n nas, dar
să uiţi numele celor şapte cetăţi în care
Homer s-a născut
nu-ţi va fi spre tihnă.
Stors de-ndrăzneală. Calm la prima oră
a dimineţii, imprevizibil chiar,
în ce mă priveşte.
Spre ea, cu vorbele. Cu efectele de
incongruenţă a culorilor de pe mine.
Cu literele imprimate pe limbă. Cu
solstiţii plictisitoare, mîini
întinse pe-ntuneric, cu „viciul
încrustîndu-se-n var“, cu definiţia
medianei.
Am văzut. Am văzut urmele de ruj
ale unor buze pe pagina32 a „Conjuraţiei
imbecililor“. Am văzut şi am avut
un ceas deşteptător care ştia să-şi tragă
sufletul. Fie el şi mecanic.
Am văzut în filmul pe care-l
voi face în mileniul următor o scenă ce
nu ştiu de-i va plăcea lui Vam:
o fată sărută sticla unei vitrine; aceasta
intră-n vibraţie şi se face ţăndări.
Am văzut silueta Dianei magnetice
cu focarul de lumină izbucnindu-i
dintre picioare.
Dar nu i-am văzut chipul.
Am văzut seminţia
omului de hîrtie.
Cîndva, asta va fi de ajuns.
Înainte să-ncep o scrisoare, privesc o vreme în gol
Condeier al surîsului.
Un golem din sticlă pisată.
Creanga năpădită de semnele minciunii.
Eşti obosită, pleoapei tale-i lipseşte doar
dunga neagră-neagră a-ncercării depline.
Curajul în faţa amintirii totale. Te plămădeşte
vreodată mînia?
Rochiei tale îi lipseşte o capsă.
Unde-i flacăra, unde-i nevroticul sunet
spărgînd crusta oraşului, unde-s tegumentele
şi secreţiile şi cheagurile,
unde-i îmbrăţişarea Fecioarei de Fier,
nemuritoarea?
Numele tău nu are nume.
Steaua ta de parfum şi muchia agresivă
a zidului
se ciocnesc în pupila unui bătrîn scorburos.
Dacă nu ştiai, află acum: miercuri sosesc.
Într-o zi va trebui să mă tund din nou
Atunci cînd nu mi-am putut scoate
din memorie (în autobuz, cu Meduză) cuvîntul
„meschin“ ar fi putut apărea
efecte secundare.
Iar mai tîrziu, la zaruri: lovitura
Venerei.
S-a dus totul, o
tempora, s-a-ntîlnit sprinteneala matinală
a lui cu arcul destins al cearcănelor ei,
o mores, acum artero-sclerozat
e altceva, da, şi-a spus
şi uşor s-a trecut în condică.
Ce de furnicături, monseniore,
frazeologia mi-a displăcut întotdeauna
cu excepţia acelui graffito pe care
totuşi
nu-l voi cita, e prea şi mai ales
e foarte.
Mîna mea se recompune.
Tu stai în apropierea geamului. În tele-
cabina cu aer ionizat şi telecălători.
În atmosfera sărutului de adineauri.
(Mai încolo, în anii fără calificativ,
deşi urme de ruj pe obraz nu voi avea
un trecător în blugi îşi va întoarce
brusc privirea
spre mine)
Îţi spun: mîna mea - sau a ta? - se
recompune. De notat: lista micilor
excepţii, presupunerea împărtăşită reciproc
şi aproape tandru.
Dar ce voi spune despre următoarea escală
nu ştiu, să mă pedepseşti cu tăcerea-ţi şi
tot nu ştiu, să mă atingi cu suflarea-ţi,
un sunet încăpăţînat acest cuvînt
„capelură“
- la etajul doi al clădirii administraţiei
cineva se repetă - dat fiind că l-am
reîntîlnit de curînd,
vocea ta se aude înfundat, precum vocea
unui personaj secundar
ţinut în anticamera cărţii, în
imaginaţia autorului.
Dar saltul e mare,
întîi trebuiau pomenite scobitul cu degetul
mic în ureche mecanicul de locomotivă
aşteptîndu-ţi numele pentru a-ţi înmîna un pachet
într-un cadru care, surpriză, ar putea deveni
oficial cîntecul rain dogs al bătrînului Waits
dar mai ales lipsa colţului rupt
şi respectul cuvenit metodologiei
şi artei cezarice şi lui Meduză
(în autobuz, imagine veche de-acum) şi
pudoarea sau ce-o fi fost în orice caz
aparţinînd celebrului psihanalist care
camuflează
„Originea lumii“ după o pînză de
Masson
şi erotismul în ’95 protejat de o sticlă
blindată
ca să nu mai vorbim despre
Odă camerei de oaspeţi a lui G. G. M.
Odă Cybelei Odă morţii clinice şi
Odă elocinţei isterice,
existînd şi posibilitatea unei expuneri
de durată, eventual şase nopţi
consecutive pe care să nu le revendice
nimeni.
Soare cu dinţi.
Discreţia
Un ceas deşteptător care porneşte
din senin.
Concentrate alimentare.
Sănătoase relaţii cu societatea.
Pliante. Vocabular. Un ecran orbitor.
Sertare (dar nu în trup). Cămăşi cadrilate.
Iar somnul îmi iese mai bine.
Poeme în doi
Pentru că nu erai acolo
am sfîşiat o pernă.
Şi mi-am adus aminte
că în urmă cu mulţi ani,
copil fiind, între buzele fetiţei
de la 17 am strecurat lama
unei frunze de salcie.
Din tăietura roz
nu au ţîşnit
decît fulgi.
*
Părul tău
pată de petrol
soarele a putrezit
în ochiurile de apă din asfalt
mamă,
cu ce se poate înfrunta
vîrsta inocenţei?
*
Unchiul meu face găuri în pereţi.
Îl privesc şi îl aud şi e sigur:
fratele tatălui meu perforează pereţii.
Eu plec şi după douăzeci de minute
tramvaiul îmi poate călca umbra.
Un muncitor perforează
asfaltul.
Femeia vieţii mele mă aşteaptă
la capătul refugiului.
Acasă unchiul găureşte pereţii:
cu dreapta ţine mînerul bormaşinii,
cu stînga îi susţine corpul greu de metal
şi cu amîndouă împinge burghiul
în zid.
Cu toţii ne ţinem limba
între dinţi.
*
Eu vorbesc repede ea are sînii rotunzi.
Eu o ating ea doarme.
Eu nu mai cresc ea e imposibil de frumoasă.
Cînd moare un bătrîn ea zice “groaznic”
eu zic “banal”.
Cînd eu lovesc uşor cu vîrfurile degetelor
neonul pîlpîitor ea se roteşte ciupind aerul.
Eu îi miros furnicile de pe braţ ea sughite.
Eu îi luminez faţa ea îşi ţine
o şuviţă între dinţi.
Eu răsucesc aţa pe deget ea ştie
două replici mortale.
Eu muşc dintr-o piersică ea priveşte
pe geam.
Eu caut clipe de nebunie eu micşorez distanţe
eu măresc distanţe eu visez secundarul
ceasului ei şi tot eu ţin în mine frica
de păianjeni de cînd eram mic dar nu ca pe
o frică activă nu ca pe o frică vie colcăitoare
şi silenţioasă ci mai degrabă ca pe o muscă
prinsă-n răşină pe care o poţi studia
admira o poţi ridica în lumină
pînă se face străvezie,
eu corectez PROPOZIŢII TÎMPITE,
ea striveşte litere.
*
Dorinţa
nu un nor
capsat pe cer
ci saliva ta
izvorînd
din propria-mi gură
barometrul adulmecă furtuna
şi mă minte
frumos
dorinţa
e cînd glasul tău
îmi lasă
urme pe piele.
*
Parfumul nu ţi-l pot îmbrăca,
pielea nu ţi-o pot atinge.
Eşti atît de aproape
şi totuşi nici un cîine
din oraşul nostru
nu te poate adulmeca,
eşti atît de aproape
încît pot copia harta
irişilor tăi.
Nu pot să-ţi spun
“îmi place aerul tău bolnav”
pentru că nu ai cearcăne
nu ai privirea galbenă
şi nu ştii
să nu zîmbeşti.
Şi privindu-ţi zîmbetul
la fel de neoprit ca un glonţ,
mă întreb: cîţi bărbaţi
şi-au frînt privirea
în diamantul
dintre pulpele tale?
*
Să muşc din coapsa ta somnoroasă
e singura mea dorinţă pe ziua de azi
pe pielea ta semnez în alb
oricînd
firul de păr de pe pernă
îmi taie respiraţia
în două.
kleinpoeme
Simţindu-i dogoarea
Mă întrebam
simţindu-i dogoarea
pe faţă
dacă zîmbetul ei
îmi aparţine
sau e trimis
la dracu
peste umărul meu.
Şi-mi spuneam:
şi din urechea ta
va ronţăi
cineva.
Ce aud şi ce strivesc
Tîmpitu’ ăla ‘ce
că urcă-n trenu’ vieţii
şi nu mai coboară de-acolo
nici mort
mama în mijlocul
ţării
drege maioneza tăiată
secolu’ ăsta n-a-nceput bine
n-a-nceput bine, ascultă la mine,
‘ce tîmpitu’,
vocea nevesti-si
e un gîndac.
Efecte uşoare
O pipăie
ca pe-o monedă
ascunsă-n buzunar
pe incisivii ei de iepure
o pată de ciocolată
mîna întîlneşte
piciorul
umflat ca mareea
renunţă
la efecte uşoare cum ar fi
păpuşile aruncate-n aer
cu degetul pudrat
poţi albi orizontul
mirosul putoarea damful duhoarea
smreduirea împuţiciunea
nu.
Călătorie insinuantă
Totul a decurs normal
pînă cînd a trecut
la predici insinuante
m-a trădat
cînd îmi era lumea
mai dragă, între
fotografia stîlpului
de înaltă tensiune şi aceea
a coloniei de ciuperci
de pe trunchiul doborît
în verde-cenuşiu
n-a mai avut rost
să-mi ţin ideile acasă
am ridicat tonul
am făcut ceva pe bunul lui
simţ, pe vocea lui mieroasă
călătoria aia era
în fond
un accelerat străbătînd
privirea placidă
a douăzeci şi una de oi
dintr-o turmă
de şaizeci şi trei.
Verde, rubin, muşte
Maşina aia crea cea mai bună
ceaţă, zice,
ştii, s-ar putea ca pe Lună
să nu fi ajuns nimeni, zice
în gîndul tău
femeia în rochie verde
sărută rubinul
difuzorul
bagă ritmuri în tine
mirosul de ciorapi purtaţi
îţi taie calea
către frumuseţea ei
tot aici douăj’de ani
mai devreme
pliciuiai muşte
solul, mişcările, celebrele
cuvinte “un pas mic
pentru un om…” doar
într-o afurisită de cutie.
Servicii obligatorii
Asociaţia Împotriva Criminalităţii
vine în sprijinul populaţiei
oferind următoarele servicii:
xerox 2000 lei/pagina
dactilografiere 15000 lei/pagina
pe grilajul geamului
un fular înnodat
cei care poartă ochelari
se vor fotografia
OBLIGATORIU
cu
un muşchi zvîcnindu-i
pe faţă.
Cangrena e un animal de casă
Cap umplut cu vată
Spuse: l-am pupat numai
pe obraz şi cu ochii închişi:
visele se nasc sub pat: degetele
de la picioare au fost cusute cu
aţă roşie: gustul ceaiului – retezat
de vata care este aerul:
îndesată pînă la plăsele.
Întrebări, adică pseudopode
Umblă prin mulţime fără suflet
şi nu ştie ce înseamnă cuvîntul
“recipisă”: prizonier a miliarde
de celule: toate sînt eu: şi dacă
pielea îşi întinde un pseudopod?
Cerneala visează sepii:
untul de pe limbă: întins frumos
cu lama cuţitului.
Sub piele
Ochiul se sparge uşor
cu tocul-cui: veştile te cotropesc
precum viermii: culorile cresc
pe orice suprafaţă: pe cele
zgrunţuroase pielea vrea
să-şi imprime textul: mirific
explodează o mînă: cu
schije de sînge.
Iris andaluz
Irisul ei – o pată de benzină
perfect rotundă: acum vreau
un chibrit şi nici o undă de
vînt: pe piele cresc picături
negre: aş muşca din noaptea
asta ca dintr-un cîine. Andaluz.
Exerciţiu de scufundare
E viu culoarul acesta, ca de
carne: acul – mesager argintat:
genunchii tatuaţi sînt o raritate: dacă
nu poţi trece de pînza cearceafului,
dacă nu te poţi scufunda sub albul
încreţit, lumea devine imposibilă:
rictus pe chipul blindat.
Vă rog, poftiţi în coşmarul meu
Din nară se scurge un şarpe
subţire cu solzi întunecaţi: sub
pleoapa lui Venus colcăie şuviţe
de spumă: echilibrul stă într-un
fir de păr aşezat pe orizontul metalic:
nici un amurg, ci vibraţii: ziua
se compune din cîlţi şi vise erotice:
e sexul tău o murenă?
365 de verdicte pe an
Trecutul meu este o imagine
expandată: un timbru nu ajunge
pentru a-l cuprinde: seducătorul
perfect s-a dovedit a nu fi un bărbat,
ci inorogul: o lamă zimţată e mai
puternică decît o venă: spori
vegetali pe craniul perforat de
fire: urletul creşte o dată cu fluxul
oraşului: milioane de cadavre
privindu-ne prin zidul de pămînt:
cum de nu cădem
în cap?
Klein spuse Klein
Uşa e de hîrtie,
de hîrtie este limba mea,
uşa e de hîrtie: uşa asta
nu pot s-o deschid,
deşi e mai subţire decît aripa
unei muşte,
uşa din faţa mea are nervuri
ca o pagină şifonată,
uşa asta
e mai puternică decît mine,
de hîrtie-i degetul meu,
de hîrtie şi musca de pe lampă,
dar ea poate privi
fără să orbească
zig-zag-ul de wolfram
(dacă epiderma ta va foşni
te voi ascunde
în flacăra brichetei)
*
pe uşa aia au intrat o dată picioarele
pe care le aşteptasem o adolescenţă
întreagă am fost la fel de surprins ca
atunci cînd am aflat că grape-fruitul
se mănîncă cu linguriţa era perfectă
perechea aceea de tălpi-glezne-gambe-
-genunchi-pulpe aproape că am făcut
pe mine la vederea ei dacă iese de aici
înainte de sfîrşitul lumii eu mă sinucid
dusă a fost
ce porcărie
*
ăştia mai nou nu cîntă vorbesc
apropo de asta taică-meu mă întreba
cum poate să-ţi placă muzica asta
dacă nu-i înţelegi versurile dar pe
mine mă interesau numai acele părţi
ale corpului care duceau ritmul şi
deşi făceam toate eforturile să fiu
natural rămîneam sortit tăcutei dorinţe
şi-mi verificam răsuflarea încinsă
-n oglindă
*
dacă vrei să ştii
cel mai cumplit lucru
care ţi se poate întîmpla,
dacă vrei să ştii care e
drama perfectă:
un şir de cuvinte
în locul unui sărut
la optişpe ani
un text
în locul unei atingeri
(la treizeci şi patru)
*
cum sîngele lui înfruntă bacteriile dar şi
apropierea tîrfei ăleia de Lili băgînd viteză
cum s-a tăvălit el în iarbă şi era noapte
c-altfel n-ar fi încercat, “ce voiai, să mă
vadă vreo vacă?” şi cum visează să facă
baie în şampanie da’ n-are bani destui de
fapt nici măcar de-o bere cum s-a tăiat el
c-un ac bine mă da’ prost mă mai crezi pe
bune cînd mi-am mişcat mîna vîrful ăla
ascuţit mi-a lăsat o dîră roşie pe antebraţ
eu cred că asta se numeşte simplu
zgîrietură
*
singur
asta era o întrebare şi urmau
şi altele pe ecranul negru
ţi-e teamă
te doare
trist
neliniştit
supărat
pierdut
confuz
deprimat
şi-ntre ele satisfacţie garantată
atinge ecranul
sună acum pentru a uita
sună acum pentru a fi înţeles
ai încredere în 8989899
ca-n numărul
de la pantofi,
*
conversaţiile m-au schimbat dar
niciodată aşa cum au făcut-o cărţile
fetele frumoase trec ritmuri prin mine
şi mă lasă dracului în urmă şi pupicul
Sorinei m-a schimbat sînt sigur şi
puloverul ăla decupat din albul iernii de
cea care n-a vrut să fie femeia vieţii
mele şi colicile şi foamea mă schimbă
dar cel mai tare tot cuvintele puse
pe hîrtie m-au prefăcut
de aceea eu sînt
metamorfozele lui Ovidius
-
No hay comentarios:
Publicar un comentario