sábado, 12 de septiembre de 2015

IAN SATUNOVSKI [17.048]


IAN SATUNOVSKI 

Ian Satunovski (Ekaterinoslav, hoy Dnepropetrovsk, 1913–Moscú, 1982). Poeta. A finales de los años veinte se unió a los poetas-constructivistas. Publicó varios libros de poesía para niños. Su entrada, desde 1961, al Grupo de Lianózovo de poetas y pintores (con Evgueni Kropivnitski, Ígor Jolin, Guénrij Sapguir, Vsévolod Nekrásov y Lev Kropivnitski) fue determinante para su “obra madura”. Las primeras publicaciones de esta obra datan de 1977. En la Unión Soviética, sus trabajos fueron editados a partir de 1989. Toda su vida trabajó como ingeniero químico en los suburbios de Moscú (<vavilon.ru>). 






Me dicen: 
¡qué pobreza de vocabulario! 
Sí, la pobreza, la pobreza; 
ruindad, podredumbre de barracas; 
lo gris, 
la humedad de muerte; 
y el temor inagotable: y qué, si… 
sí, la pobreza, es así. 

1951 

Otoño desnudo. Poesía rusa no oficial de la segunda mitad del siglo xx. Ludmila Biriukova, introducción, selección y versiones. La Cabra Ediciones, México, 2011. 





Otoño desnudo 
Poesía rusa no oficial 
de la segunda mitad del siglo xx
Introducción, selección y versiones / Ludmila Biriukova 
La Cabra Ediciones, México, 2011 









Intrebai santinela:

- As putea sa merg pe baraj?
- Du-te! raspunse inarmatul,

scuipand peste parmalac.
                                                            
Scotandu-mi chipiul,
pornii pe inaltul zagaz,
celebru, din cate se spune, faimos,
de pe malul stang pasind spre cel drept,
din mers citind un paragraf din constitutie.

Asadar, asta e barajul de pe Nipru.
Vad simbolul muncii convertite,
iar jos, sub mine, sta teapana apa
cu o parte a suprafetei mai ridicata,
cu cealalta – lasata in panta.

(1938, Zaporojie)



*    

Ieri, pe cand intarziam la serviciu,
intalnii o femeie ce se tara pe gheata
si am ridicat-o: Tampitule, 
dar daca ea e un dusman al poporului?

Daca! – dar daca – din contra?
Daca e prieten? Sau, cum se zice, o mic-burgheza?

Dar e o biata batrana incotosmanata in vata,
naiba stie cine e.

(1939, Dnepropetrovsk)



*    

Toti sefuletii,
inginerii, tehnicienii
se straduiesc sa-i ajute
ca nu care cumva sa castige prea usor
banul,
ca nu care cumva sa se izbaveasca de saracie.

Toti desteptateii,
toti cercetaretii stiintifici,
pontatoarele, draga,
plus secretarii
se ruineaza peste popor,
isi zanganesc medaliile,
dar mai abitir ca toti – bineinteles, jidanii*.

*Bineinteles, in sens amar-peiorativ, ca replica la campania antisemita declansata de stalinism.



*    

Unul spuse:

- Nici mai devreme, nici mai tarziu

de cand a fost Polonia impartita,
despuiata* – nenorocit taram ocu-
pat.
Al doilea
izbucni intr-un hohot de ras patimas,
iar al treilea clatina din cap.
Al patrulea,
gan-gan-gangavindu-se, o puse pe tava:

- Am despuiat duduia. Am dus-o in pat.

- Astfel invatam noi a vorbi despre moarte.

(1940)



*    

Veni oncologoasa.
Turui-vurui.
Pentadigitala – adica 
avand cate cinci degete la... etcetera,
umbland fara crampoane,
dar harsti! – coseste.

(1971)



*    

Nimicesc.
De asta nu mi-e mila.
Si de cealalta nu mi-e mila.
Nu mi-e mila de nimic
al meu.

Si nici de cum de ce-candva,
ci ce-candva-de-cum-de-nici-si.

(1971)



*    

Va uimiti
ca e Mejelaitis*?
Nu va uimiti.

Uimitorul
e neuimitor.

Neuimitorul
uimitor.

(1971)
*Eduardas Mejelaitis (1919–1997) – poet lituanian, agreat si popularizat de fostul regim sovietic.



*    

Am o sanatate excelenta,
nici un fel de anemie,
pe naiba – medicii mint,
cand de fapt stomacul imi lucreaza ca ceasul,
iar ieri, pe la amiaza,
toate femeile aveau ochii
atintiti asupra mea.



*    

...ceea ce nu e nici in Stravinski, nici in Kandinski*,
ci in noi insine
drept efect cosmic al neconcordantelor;
da, „asa e viata”.

(1971)

___  
*Referinta la compozitorul si dirijorul Igor Stravinski (1882–1971) si artistul plastic de avangarda Vasili Kandinski (1866–1944).



*    

Dar pana cand munca gandului
mai prilejuieste satisfactie estetica
haideti sa cumpanim: ce-ar fi sa ne adresam
sferei constiintei?

(1971)



*    


SIMPLITATEA VERSULUI

era amagitoare,
chiar 
MAI REA DECAT FURTUL.

(1971)



*    


Ce-as putea sa va las mostenire?

Masa de scris.
Vederea de la geam spre caldaram.
Cinci mii de randuri.
Si acest liliac zburator portativ
cu claviatura Nr. – / : , . ! ? Q...

(1971)



*  

Crezi ca versul liber
zis frantuzeste  vers libre
e mai liber decat vers-neliberul?
Ca sa intelegi, mai trebuie sa cresti –
Intrebati-l pe Samoilov*.

____ 
*David Samoilov ( 1920–1990) – poet rus reprezentativ.



*    


Si – cu lingurita – sovieticul ceai,
servetelul il ceaiteste
ca pe un prolog al somnului idilic
din versul iambic al lui Hodasevici*.

(1971)
____ 
*Vladislav Hodasevici (1886–1939) – poet care nu a acceptat revolutia bolsevica, murind in emigratie.



*    
Si stousi
femeia corpolenta
nu vi-i o femeie maruntica,
neevidenta.



*  

Urcai

cu greu.
Dupa care 
usor uimit
privii indelung 
in urma.
La ce m-as fi gandit?



*     *     *
Ultima mea iubire – doua scrofusoare.
Una mai varstnica, cealalta, hriu-hriu, mai gustoasa.

(1971)



*    

Calul o rupe din loc: – un’-doi-trei,
trei-doi-unu, un’-doi-trei! 
Ce ritm! – ca si cum trapasul n-ar fi patruped,
ci triped.

...si iata-mi dau seama ca fara ganduri
nici un fel de cuvinte
nu-mi intra in minte...

(1977)



...da, vede unul Dumnezeu –
trebuie sa ierti
cand e slaba nadejde
cand nu mai ai forta de a
te razbuna...

(1977)



*    

Nu sunt membru a(l) nimic.
Nici chiar al Fondului literar.
Nici moale, nici tare nu mi-i.
Nici frig, nici cald.
Noaptea, ca o omida neagra (de ce nu?)
sau ca un fluture negru (aici culoarea importa),
noaptea, cat e ceasul? Sase, probabil.
Slava Domnului, deja se aprind geamurile
de vizavi...

(1977)



*    

Case-ne-c(o)ase,
crestele somnoroase ale clailor de paie,
cat am vrut sa ma dizolv in Rusia,
nu m-am dizolvat...

(1977)



*  

Iat-o pe Olga, pe Olga Tretiakova.
Ea e sotie de dusman al poporului.

Dar, Dumnezeule, ce miraj, –
dar nu miraj, – ci scleroza!
...impletind, topind... despletind...
cu intreaga haita (sau cu intregul Stol*),
fetelor, cu intregul stol (sau haita)!...

(1977)
______ 
*In original: staia – are sens de stol, dar si de haita.



*    

Un porumbel batran, aducand a pui de cioara,
sta pe grilajul de fonta
si vede
cum tramvaiul 39,
franand, ma mai taraie cu el cativa pasi
in unul din geamurile sale...

(1977)



*    


Nu ma doare nimic. Doar inima ma doare.
Dar cand nu ma doare, astept sa ma doara.

(1977)



*    


Cu fiece zi, tot mai aproape de os...
Cu fiece zi, tot mai jos...

(1977)



*    


Suna talangile. In intampinare imi vine 
o ingandurata cireada de cornute.

Tot ce mi-a fost dat sa iubesc,
de la „surorile vietii mele”
pana la vitei si pana
„la bucatarie vom sta, placut miroase
albul gaz lampant”, – totul
pleaca de la mine, inca nu a plecat,
insa deja e pe picior de duca.

Da, Sidorov – ici, Sidorov – colo...

(1977)



*    



1

Fiti gata! Totdeuna gata!*
Si copilasii, mucosii,
iau crosele,
hat! – de crosa – si pe gheata!
Asta e, copiilor li-i bine.

2

Iata ca si Voznesenski**
a incetat de a mai scrie romante.
Norule
adulmeca aerul
la temperatura „minus”.
Suburbie moscovita... Ajun de iarna...
Iar sufletul e inca la Paris!

(1977)
___  
*”Totdeauna gata!” – raspuns-deviza al fostilor pionieri sovietici.
**Este vorba de poetul Andrei Voznesenski.



*    


In aprilie sosesc ciocarliile,
privesc spre cerul albastru,
diminetile, mai este inca bruma, inghet,
ochii si dintii ii mai dez-durez.

Poate ca-mi va mai fi dat sa umblu

prin padure, sa privesc aricii, poate ca
voi mai scrie vreo douazeci, ad-
mitem, treizeci de versulete,
dar simt: in viata mea interveni o ruptura,
trosni ceva; nimerii
sub greutatea uriasului.

(1978)



                                       *    


Zburati, voi, hulubasi ai pacii, zburati,
ticalosilor – nu bruiati!*...

(1979)
 ____   
*Aluzie la bruiajul intens la care sovieticii supuneau posturile de radio de peste hotare.

Traducere de Leo BUTNARU





No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada