Ghenadie Nicu
(Nació el 13 02 1963, en Balti, Moldavia) es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia y de la Unión de Escritores de Rumania.
Volúmenes Autor: "Calmant pentru Alter Ego" y "Deşertul consoanelor".
Editor asociado de la revista literaria "Semn"; colaborador de la web semanal, "Ziarul de Iaşi".
PUES SI TE DIGO
¿pues si te digo algo sobre mí
vas a creerme?
yo soy un eje poco apretado
puedo hacer expresamente
el inventario de las cosas
¡tengo señores esta facultad
extraordinaria!
me visita diariamente una extraña
señora
nos bajamos rápidamente en serpentinas
ella posee la fuerza de la pluma
y en su extático silencio
se funden montañas de azúcar
así como se expresa tío Vasile
pasamos los días con comidas y condimentos
la niebla aprieta el cristal de la ventana
y seguimos así hacia al final de un cuento
imposible de narrar…
Traducción de Andrei Langa
http://barometrubasarabean.blogspot.com.es/
păi dacă îţi spun
păi dacă îţi spun acum ceva despre mine
o sa-ţi vină a crede?
eu sunt un arbore uşor apretat
pot face expres
inventarul lucrurilor
am dom'ne aceată facultate
mirobolantă!
vine la mine zilnic un fel de
cucoană
coborâm vertiginos în serpentine
ea are puterea flauşului
şi în tăcerea ei extatică
se topesc munţi de zahăr
cu vorba lui nea Vasile
zilele trec cu găteli şi mirodenii
ceaţa apasă pe geam
şi tot înaintam spre o poantă
inenarabilă...
copii fiind ne duceam cu droaia într-un loc ascuns
pe unde trecuse pangolinul în straiele lui de popă
şi stăteam înfioraţi ca nişte potârnichi.
că zicea unul acuşi o să plouă
şi din gaura aceea o vezi
vor deborda furnici multicolore
asta era într-un an imposibil de reprezentat
cînd istoria curgea galben şi arbitrar
peste şesul falangelor desperecheate
dar acuma sînt bătrîn măi tată
seara mă bag sub un morman de cîrpe
fac ce fac
şi într-o clipită sînt pe Casiopeea
să amiros naiadele
eram băiet vînam miriapozi
în lumea noastră suprapopulată
îmi dezvoltam cruzimea pe-un butuc
strivind insecte migratoare
sub botul traversat de canioane
şi îngrelat de luturi roşii
al unui continent oarecare
mătuşa mea convexă se certa
cu mătuşa mea concavă
ţărîna le tălăzuia pulpele
iar vîntul le aducea cugetări fierbinţi
pronunţate răspicat
de domni miopi cu papion şi redingotă
le ascultam cît le ascultam
apoi plecam să mă prepar de recrudescenţa imaginarului
în văi adînci unde găseai fiinţe naturale
se pîrguiau eşarfele pe ziduri
un logofăt şedea turceşte pe nisipul fierbinte
spunea ceva aproximativ
am trecut pe acolo într-o primă juneţe
l-am scrijelat cu laba mea de reptilă
mă ciulisem o vreme
ca să-l aud cum respiră
el se împăuna
tresărea din muchii
şi plioscăia din ogive
se indigna din toate vitraliile
seara venise călare pe-o năpîrcă o călugăriţă albastră
ne adulmecase şi sărise cotcodăcind să ne oblojească
eu am îndrăgit-o frenetic pentru forţa ei narativă
am venit şi în seara aceea la raport
dar eram ca o statuie de cenuşă
şi buza mea de jos era cusută cu interjecţii.
priveam de sus la beduinii care traversau în mare grabă
deşertul consoanelor
şi simţeam cum foşneşte în mine
o nevoie irepresibilă de certitudine
cu omul de calcar am mers zisei
într-un loc mirobolant
ca să adunăm alămuri pentru rigoarea sintaxei
poate că nu ar trebui să vă spun nimic
stau aşa ca o pulbere de silex
într-o tăcere tonitruantă
miracolele mele flotează pe undeva
în zări de care nu au ştire nici sacerdoţii
acolo lelea umblă cu plachie să le dea la muncitori
că tare se mai spetesc sărmanii
de cînd tat`o s-a gîndit să instaleze poartă de fier către drum
oh şi aşa trec zilele:
într-o contabilitate exasperantă a indimenticabilului
aveam dimensiunile perfecte ale unei mumii
şi mă mişcam în conformitate deplină cu un acord general
deghizat într-un pangolin
aveam atitudinea lui specifică
aveam naturaleţea lui preistorică
zîmbetul meu (rar de o lentoare de o anvergură întru totul remarcabile)
măcina orizonturile de calcar
puteam face tot felul de experimente
luam de pildă puii mici îi înghiţeam
şi păstram zile întregi nopţi de-a rîndul
sub cerul pe care se desenau in vitro civilizaţii monoteiste
o expresie netulburată...
conform unor tristeţi exuberante
patinam ca un dexter printre valorile limpidităţii
într-un elan bîntuit de striaţii diverse
îndărătul cărora se ghicea zîmbetul malefic
al unui anotimp de vacanţă
iată ziceam către calfă
îţi dau un ochean
şi mergi cu el de adună frunzele de prin gări
mergi spre miază-zi şi fii atent
să nu ţi se despice vreo cută
ca azi dimineaţă
cînd te-am extras din bolovanul ăla sidefiu
pe care se purica o cinteză
şi la adresa nr. 3556/121 din 13
să referi că zilnic în reminiscenţa mea cu chelii şi danturi
(aia din spatele casei
unde dorm eboşele mucilaginoase
printre ouă stinghere şi cărţi în chiriliţă)
zilnic acolo se adună fanii
bem şi ne pretăm mă-nţelegi
eu am să rămîn aici că mi-i teamă să umblu
fac dîre de propoziţii după mine
şi ce-o zice lumea
etc. etc.
tîrziu se despica spre mine din planul general
o femeie pătrată
care se mişca surîzătoare
făcea ce făcea şi plonja în draperii
ca să înoate voiniceşte
cu beteală după ea
ca şi cum ţi-ar fi dat palme
eu striveam în mîini o stare de spirit atroce
şi mă gîndeam la cîmpul meu cu lujeri devastaţi
pe care - n-ai să mă crezi Chilinoiule -
pe care penticostarele alea negre
mirosind a pucioasă
se sileau să îi îmbrăţişeze
li se dădeau
ca să zic
(dar asta nu ar avea decît o relevanţă secundară)
şi a fost aşa de greu să stau pînă la capăt
în ploaia promiscuă!
imaginaţi-vă surîsul delicat al rigorii
într-o subterană igrasioasă
imaginaţi-vă un perete
(un simplu perete de la ţară
peste care apasă întunericul
fiara asta mofluză a spaţiilor agreste
cum ar zice prietenul meu şeful de catedră)
şi imaginaţi-vă o noţiune lichidă
fără personalitate olfactivă...
cîteodată totul devine derutant de simplu
cel care trăieşte printre cocoloaşe
lîngă dicţionarul bătrîn
îşi articulează cu francă stupoare
conştiinţa de sine
şi se lasă beatificat
de zumzetul ei delicat
ah! el ştie ceva teribil
despre migraţia tăcerii
No hay comentarios:
Publicar un comentario