miércoles, 18 de marzo de 2015

ROBERT ŞERBAN [15.243] Poeta de Rumanía



Robert Șerban

Escritor y periodista rumano nacido en Turnu Severin (1970). Vive en Timișoara. Redactor-jefe del diario realizador y moderador de las emisiones Piper pe limbă (TVR Timișoara), redactor de la revista Orizont, editorialist de 24 FUN. 

Licenciado en ingeniería por la Universidad Politécnica de Timișoara (1995) y en Historia y Teoría del Arte en la Universidad de Vest Timișoara (2011). En los años 1996-2004, periodista en la prensa escrita de Timișoara. Entre 1998 y 2004, profesor universitario de la Facultad de Periodismo de la Universidad Banatul. 

Ha publicado como poeta: Firește că exagerez, Editura Excelsior, Timișoara, 1994; Odyssex, Editura Marineasa, Timișoara, 1996; Pe urmele marelui fluviu/Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, poesía y prosa), volumen bilingüe, Editura Fundației Pro, București, 2002; Timișoara în trei prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2003; Cinema la mine-acasă, Editura Cartea Românească, București, 2006; O căruță încărcată cu nimic/Ein karren beladen mit nichts, coautor, Editura Brumar, 2008. Heimkino, bei mir, Pop Verlag, Germania, 2009; Moartea parafină, Editura Cartea Românească, 2010; Биоскоп у мојој куђи/ Cinema la mine-acasă, volumen bilingüe, Editura Meridijani, Serbia, 2010. 

Ha participado en numerosas antologías: O mie și una de poezii românești de Lautențiu Ulici (Editura Du Style); Casa faunului de Lucian Alexiu (Editura Hestia); Zona. Prozatori și poeți timișoreni din anii '80 si '90 de Gabriel y Viorel Marineasa (Editura Marineasa); La masa tăcerii de Ion Milos (Editura Symposion, en lengua sueca); TOP 22 (Editura Aramo, Austria); Scriitori pe Calea Regala, de Dan Mircea Cipariu (Editura Brumar); Antologia poeziei romanesti la zid, de Ion Barbu (Editura Polirom); Oda la Voda, de Ion Barbu (Editura Polirom); Cartea cu bunici, coord. Marius Chivu, Editura Humanitas, 2007 Voices of Contemporary Romanian Poets, ed. Dan Brudașcu, Editura Sedan, 2007 Top 22, coord. Wolfgang Kuhn, Edition Aramo, Austria, 2007; Iz Novije Rumunnske Poezije, ed. Pavel Gătăianțu, Fond Europa, Novi Sad, 2009; Prima mea beție, coord. Gabriel H. Decuble, Editura Art, 2009; International Writers‘ Colony „Cortanovci 2010“, Serbian Literary Society, Belgrad, 2010; Prima mea călătorie în străinătate, coord. Bogdan Iancu, Editura Art, 2010; Cele mai frumoase poeme din 2010, coord. Claudiu Komartin și Radu Vancu, Editura Tracus Arte, Bucharest, 2010; Care-i faza cu cititul?, coord. Liviu Papadima, Editura Art, 2010; Alertă de grad zero în proza scurtă românească actual, coord. Igor Ursenco, Editura Herg Benet, 2011; Bijuterii din Piața Abundenței, editor Marian Oprea, Editura Brumar, 2011; Primul meu porno, coord. Marius Chivu, Editura Art, 2011; Ziua cea mai lungă, coord. Aleksandar Stoikovici, Eitura Herg Benet, 2011; Primul meu job, coord. Florin Dumitrescu, Editura Art, 2011; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, editor Marian Oprea, Editura Brumar, 2011; Of Gentle Wolves, An Anthology of Romanian Poetry, ed. Martin Woodside, Calypso Editions, SUA, 2011... Ha obtenido diveros premios, reconocimientos tanto como profesional del periodismo y de medios audiovisuales como en su faceta de escritor. En este ámbito, por ejemplo: Premio de debut de la USR (1994); Premio de Excelencia en Cultura de Austrian Airilines (2002); Premio de la revista Poesis (2004), Premio de la revista Observator cultural por el mejor libro de poesía del 2006 o el Premio de la revista Luceafărul de dimineață (2011)... Ha sido merecedor de diversas bolsas y becas de residencia: Bolsa de la Fundación Soros (1995); residencia literaria en Krems (Austria, 2005), Thusis (Elveția, 2007) y Winterthur (Suiza, 2009). 

Es miembro de la Unión de Escritores de Rumanía (USR) desde 1995.


Lloro

una mujer recoge las hojas caídas
en el patio de los bloques de edificios
con una escoba de palmas 
eso lo sé sin ver nada
–estoy echado en la cama con los ojos cerrados–
siento, sin embargo, el rumor cadencioso de la escoba
y estoy seguro de que es una mujer
y no otra cosa 
porque sólo ellas lloran siempre
de una manera o de otra
a los muertos

traducción de de Pere Bessó



Bocet

o femeie adună frunzele căzute
în curtea dintre blocuri
cu o mătură de nuiele
ştiu asta fără să văd nimic
stau întins în pat cu ochii închişi–
aud însă foşnetul ritmat al măturii
şi sunt sigur că e o femeie
şi nu altceva
fiindcă doar ele jelesc întotdeauna
într-un fel sau altul
morţii



Plor

una dona recull les fulles caigudes
al pati dels blocs d’edificis
amb una granera de palmes 
açò ho sé sense veure res
–estic estés al llit amb els ulls tancats–
sent, però, el frec cadenciós de la granera
i estic segur que és una dona
i no una altra cosa
perquè només elles ploren sempre
d’una manera o d’una altra
els morts
  



CARNE VIVA

HAY CARNE FRESCA
dice en el escaparate de la carnicería
incluso cuando está cerrada

alguien desde la calle intentó
raspar con una hoja de afeitar esa pintura
tal vez sea un amante de los animales,
alguien vegetariano o alguien de la competencia
pero lo único que consiguió fue ensuciarle el cristal
con sus huellas y arañazos

de noche
desde afuera
se ven las vitrinas frigoríficas
llenas de carne roja, rosada o burdeos
cada trozo más bello que el otro

digan lo que digan
la muerte tiene su propia luz



EL FANTASMA CON BOLSILLOS

como cualquier niño pobre
que creció y por casualidad llegó
a pasar algunas noches en un palacio
trato de no tocar nada de por aquí

como si oyera por los muros la voz de mi madre
que antes de llevarme de visita con ella o a la ciudad
me decía apretándome el hombro
no toques absolutamente nada
y yo permanecía largas horas
con las manos en los bolsillos
no sea que sintiera alguna tentación
y ocurriera una desgracia

sólo cuando pasábamos delante de la iglesia del centro
antes de que sus dedos se fueran a la frente
mi madre me tocaba el hombro derecho
como si fuera a otorgarme una dispensa
y yo sabía lo que debía hacer

como un fantasma deambulo por el palacio
en busca de un cuerpo cuya infancia
tuvo cosidos todos sus bolsillos

De Miniaturas de tiempos venideros. Poesía rumana contemporánea (Vaso Roto, 2013)
Traducción de  Catalina Iliescu Gheorghiu




Da Morte ultrafine ( Moartea parafină, 2010 ) 


Preparativo 

estraggo le parole 
dal poema 
con l'accanimento con cui 
il nonno ricavava con la scure 
pezzi di legno 
da un palo 
finché lo affilava così bene 
da poterlo ficcare 
con un colpo solo 
tra le coste del cinghiale 
nel ventre del lupo 
della puzzola 
estraggo dal poema 
versi interi 
parole 
una 
dopo 
l'altra 
lo preparo 
gli faccio 
una cima 



Pregătirea 

scot cuvintele 
din poem 
cu îndârjirea cu care 
bunicul scotea cu securea 
bucăţile de lemn 
dintr-un par 
până când îl ascuţea atât de bine 
încât putea să-l înfigă 
dintr-o lovitură 
între coastele mistreţului 
în burta lupului 
a dihorului 
scot din poem 
versuri întregi 
şi 
cuvinte 
unul 
după 
altul 
îl pregătesc 
îi fac 
vârf 



Per presentarmi un po' 

vengo da un paese 
in cui le croci 
non fanno 
mai 
le ragnatele 
agli 
angoli 



Să mă prezint puţin 

vin dintr-o ţară 
în care crucile 
nu fac 
niciodată 
păianjeni 
la 
subţiori 



desiderio 

voglio scrivere 
come se nascessi 
pieno di sangue di pezzi di pelle e resti di carne 
come il grido forte 
prolungato 
di un barbaro che ha rinnegato i suoi 
in una foresta di statue romane 
che lo guardano con disgusto e disprezzo 

voglio scrivere 
con un rotolo di parole 
versi che escano dalle pagine 
e si aggrappino alle pareti alle finestre alle porte 
come fili d'un ragno che acchiappa l'insetto gigante 
che si sta preparando a divorarlo 
impazzito dalla paura 
tesse senza posa incessantemente 
finché si fonde 
nei fili che si tendono – una camicia della morte 
troppo grande 
troppo sottile 



O dorinţă 

vreau să scriu 
ca şi cum m-aş naşte 
plin de sânge de bucăţi de piele şi resturi de carne 
cu un ţipăt gros 
prelung 
de barbar lepădat de ai lui 
într-o pădure de statui romane 
ce-l privesc îngreţoşate şi cu dispreţ 

vreau să scriu 
cu un tăvălug de cuvinte 
versuri care să iasă din pagini 
şi să se agaţe de pereţi de ferestre de uşi 
ca firele unui păianjen care a prins o insectă uriaşă 
ce tocmai se pregăteşte să-l devoreze 
şi 
înnebunit de frică 
ţese într-una într-una într-una 
până când se topeşte 
în aţele ce se întind – o cămaşă a morţii 
prea mare 
şi 
prea subţire 



Essere guardato 

d'un tratto 
sento di essere guardato 
mi fermo 
mi guardo attorno 
anche in alto 
una formica mi esce 
da sotto la pianta del piede 
e segue 
la sua strada 



Sunt privit 

deodată 
simt că sunt privit 
mă opresc 
mă uit în toate părţile 
chiar şi în sus 
o furnică îmi iese 
de sub talpă 
şi îşi continuă 
drumul 



Vita in città 

la vita in una città 
dove nessuno ti conosce 
non ha un cuore 
gli unici battiti che senti 
sono quelli delle campane che annunciano 
le ore esatte 
nessuno ti conosce qui 
e quelli che ti sorridono 
sono soltanto allegri o stupidi 
o neanche sorridono a te 
ogni volta che attraversi la città 
il tuo cervello si ammorbidisce un po' 
e dimentica 
così come l'asfalto fuso su cui cammini 
non ricorda 
nessun'orma tua 
per quanto fosse forte 
o sicura 



Viaţa într-un oraş 

viaţa într-un oraş 
unde nu te cunoaşte nimeni 
nu are inimă 
singurele bătăi pe care le auzi 
sunt ale clopotelor ce anunţă 
ore exacte 
nimeni nu te ştie aici 
iar cei care-ţi zâmbesc 
sunt doar veseli sau proşti 
sau nici măcar nu-ţi zâmbesc ţie 
de câte ori traversezi oraşul 
creierul ţi se-nmoaie încet 
şi uită 
aşa cum asfaltul topit pe care calci 
nu ţine minte 
nici măcar o urmă a ta 
oricât de apăsată ar fi 
oricât de sigură 



Eresia 

a daniel 
non piacciono le poesie 
su Dio 
lo dice più volte 
a intervalli 
a più voci 
dal tavolo accanto 
una ragazza lo guarda 
con la coda 
dell'occhio 
e si fa il segno della croce 
con la lingua 



Erezie 

lui daniel 
nu-i plac poeziile 
cu Dumnezeu 
spune asta de câteva ori 
la răstimpuri 
şi pe voci diferite 
de la masa vecină 
o fată îl priveşte 
cu coada 
ochiului 
şi îşi face cruce 
cu limba 
  


Luogo 

conosco il luogo 
dove il vento 
gonfia 
i polmoni dei morti 
e poi 
li alza 
al cielo 



Locul 

ştiu locul 
unde vântul 
umflă 
plămânii morţilor 
şi apoi 
îi ridică 
la cer  



Reazioni 

quando si separano 
gli aerei lasciano 
a volte 
alle spalle 
grandi croci sul cielo 
a cui alcuni s'inchinano 
di nascosto e in fretta 
poi vanno avanti con la loro vita 
fino a quando 
i parenti e gli amici 
che furono 
forse 
anch'essi 
passeggeri 
mettono una croce sulla loro tomba 
e ne fanno altre per se stessi 
piano e con grande tristezza 



Reacţii 

după ce se despart 
avioanele lasă 
câteodată 
în urma lor 
cruci mari pe cer 
la care unii oameni se închină 
pe ascuns şi în grabă 
apoi îşi continuă viaţa 
până când 
rudele şi prietenii 
care au fost 
poate 
şi ei pasageri 
le pun la cap câte-o cruce 
şi îşi fac altele 
încet şi cu mare tristeţe 



Litania 

Dio buono, 
che fortuna che sei lassù 
tutto il tempo 
perché mi possa aggrappare 
a Te 
di tanto in tanto 



Acatist 

Doamne Dumnezeule 
ce bine că eşti sus 
tot timpul 
ca să mă pot agăţa 
de Tine 
din când în când 



giocattolino da un soldo 

spesso mi rallegro di cose così insignificanti 
che sospetto me stesso 
di non sapere bene cosa voglio dalla vita 
sono alla sua metà e 
mi piace credere che 
ciò che vedo lontano lontano lontano lontano 
piccola 
come un giocattolino da un soldo 
è la mia propria morte 



Jucărioara de-un leu 

deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate 
încât mă suspectez 
că nu prea ştiu ce vreau de la viaţă 
sunt la jumătatea ei 
şi îmi place să cred 
că ce văd departe departe departe departe 
măruntă 
ca o jucărioară de-un leu 
e propria mea moarte



In alto il cuore 

sono salito sul tetto della casa 
in cui mio padre 
il nonno 
il bisnonno 
sono nati 
hanno vissuto la loro vita 
l'ho cavalcata 
come si cavalca un cavallo 
se si ha mai questa fortuna 
e mi sono aggrappato con entrambe le mani 
alla chioma del tetto 
ho sentito il cuore in alto 
come mai prima 
e dovetti chiudere gli occhi 
perché non schizzasse da lì 
e cominciasse a volare 

  

Inima sus 

m-am urcat pe casa 
în care tata 
bunicul 
străbunicul 
s-au născut 
şi 
şi-au trăit viaţa 
am încălecat-o 
aşa cum încaleci un cal 
dacă ai vreodată norocul 
şi m-am prins cu amândouă mâinile 
de coama acoperişului 
mi-am simţit inima sus 
mai sus ca niciodată 
încât a trebuit să-nchid ochii 
ca să nu ţâşnească prin ei 
şi să-mi zboare 

Versi di Robert Şerban 
A cura e traduzione di Afrodita Carmen Cionchin 











No hay comentarios:

Publicar un comentario