lunes, 9 de mayo de 2016

VERÓNICA PORUMBACU [18.654]


Verónica Porumbacu

Verónica Porumbacu, nacida en Bucarest el 24 de de octubre de 1921, su nombre real Verónica Schwefelberg (Porumbacu es el seudónimo bajo el cual publicó).  

Estaba casada con el crítico literario Mikhail Petroveanu. El 4 de marzo de 1977 perdió la vida con su marido, tras el catastrófico terremoto que sacudió ese día Rumania.

Fue poeta, novelista, escritora de memorias, autora de literatura infantil y traductora rumana.

OBRA:

1946 : apare la Bucureşti săptămânalul Contemporanul . Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
1947 : 
debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conţine ciclurile:
Umbra Negoiului
Umbra oraşului
Umbra omului
Ilustraţii
Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniştilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscenţe peisagistice, nelinişti erotice, adesea în maniera versului popular.
debutează şi ca prozatoare, cu volumul de schiţe La capătul lui 38 . Este evocată lumea periferiei bucureştene.
iunie 1948 : reapare în Bucureşti revista Viaţa românească . Printre colaboratori: Veronica Porumbacu.
august 1949 : apare la Timişoara revista literară Scrisul bănăţean . Şi aici colaborează.
1950 : Anii aceştia
1951 :
publică volumul de versuri Mărturii . Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferinţă al poporului
acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II
1953 : publică culegerile de versuri:
Prietenii mei
Ilie Pintilie
Acelaşi stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mişcării socialiste.
1955 : Generaţia mea
1957 : Lirice , "antologie de autor"
1959 : Întreg şi parte
1960 : Din lumea noastră
1961 : Dimineţile simple
1962 : Poezii
1963 : Memoria cuvintelor
1969: Drumuri si zile



Pasarán los años 

Ni los platos de plata,
ni los cálices de oro me interesan
sino que lo que más anhelo en este mundo
es el hueco de tu palma.
Pasarán los años. Y nuevamente,
enamorada como el primer día
beberé de tu palma
de la que no me cansaré nunca.
Nunca.
Y en el mismo camino, como al principio
volveremos a sonrojarnos
Y besaré el primer surco
de tu mejilla llena de vida
Pero si llegado el día
Me dieses a beber de grandes cálices,
yo, de entre todos,
volvería a posar mi boca
en el hueco de tu palma.

Traducción: Karina Picó Català




Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă!
Dar dacă, în aceeaşi zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.

Vor trece ani, Veronica Porumbacu.




Simple, de Veronica Porumbacu, homenaje realizado por mujeres a las conquistas sociales y económicas del pueblo rumano. 



Simple

Fluyen
sobre nosotros
-las piedras-
el agua,
el fuego,
el viento,
el tiempo.
Cargados
de recuerdos
gritamos en silencio,
nosotros,
los grises,
nosotros,
las piedras del mundo.

Una guerra,
una sequía,
una epidemia,
un diluvio,
además de otras
grandes o pequeñas
heridas
de las que ya no hablamos.

Y  a pesar de todo eso
-una génesis-






http://imbratisare.blogspot.com.es/2014/12/recopilacion-de-poesia-socialista-rumana.html








.

No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada