Diana Manole
Poeta rumana y autora teatral.
Nacido el 29 de diciembre de 1963 en Bucarest, Rumanía.
Se graduó en 1991 de la Facultad de Idiomas Extranjeros (servicio de Rusia - rumano), Universidad de Bucarest y en. Teatro Facultad, Departamento de Teatro de Dirección de la Universidad de Teatro y Cinematografía. Durante 1982-l987 trabajó como dibujante y de ingeniero técnico cuando [PCM Bucarest).
Fue profesora de lengua y literatura rumana en la Escuela no. 52 Bucarest (199l-l992) y el Colegio "FL Caragiale" (1992-l996).
En 1996 se convierte en editora de la SRTV, Departamento Internacional de Rumanía, y en 1999 delegada productora de TV Rumanía Internacional.
La publicación de poesía de su debut fue en 1989 en la revista "Luceafarul" ("Lucifer").
En Revistas publicadas "Viata studenteasca", "Amfiteatru", "Luceafarul". "Cuvintul", "Universitas", "Romania literara", "Contemporanul", "Vatra", "Art-Panorama", "Manuscriptum" s,a.
También publicó volúmenes: Dragoste printre etaje (Ed. DU Stylc, 1997): Tabieturi de seara (Ed. Eminescu / Asociatia Scriitorilor Bucuresti, 1998):Copilul care nu vroia sa se nasca (teatru, Ed. Cartea Romaneasca. 1999.
En antologia bilingva (romana - poloneza) STRONG. 28 de poete din Romania, alcatuita de Denisa Comanescu (Ed. Universal Dalsi. 1999).
Actualmente es productora delegada TV Rumania Internacional. Es miembro de la Unión de Escritores de Rumanía, UNITER y miembro de la Asociación Internacional de Periodistas.
Ha publicado nueve colecciones de poemas y obras de teatro. Ha ganado catorce premios literarios. Después de mudarse a Canadá, ha publicado poemas en inglés y traducido en colaboración con Adam J. Sorkin en revistas en Canadá, Estados Unidos y el Reino Unido. Además, se imprimieron traducciones de su poesía canadiense en varias revistas rumanas.
B&W, su última colección de poemas, fue publicada en 2015 por Tracus Arte en una edición bilingüe en inglés y rumano.
Traducción: Claudia García
Violación. Revertida
Como si te estuviera violando anestesiada
como el doctor de Toronto que dedeaba
los hoyos del niño, de mami, y de abuelita
― la pericia de un especialista con las mejores
credenciales.
Del otro lado de la cortina azul,
cirujanos abriendo abdómenes,
esparciendo sangre
en las baldosas de cerámica ―
un desflore con las mejores intenciones.
“Saben que también quieren,” les dijo el doctor,
metiendo su pene completamente,
en bocas paralizadas
por drogas e incredulidad.
“Sabes que también quieres,” me repito a mí misma
antes de cada poema en el que
describo nuestro hacer el amor imaginario,
saboreando tu ternura sin que tú lo sepas ―
como un inmerecido rechazo de tu dignidad como hombre
liberado hace cientos de años
pero aún inquietamente fuera de lugar.
Sólo Dios sabe de donde surgen tantos
poemas desvergonzados.
Tu cuerpo ―
desapareciendo en la oscuridad,
tus manos sujetando mis muñecas,
impidiendo cualquier posibilidad de acariciarte.
Te precipitas en mí con la prisa de un adolescente ―
obedezco
a pesar de mi dolor ―
como si quisieras llenarme
de pies a cabeza
con una sacudida de alto voltaje
para aniquilar cualquier inhibición.
Jadeo ―
un susurro frágil desvaneciéndose,
inaudito,
anticipando la muerte
orgásmico.
Hacia la mañana
aun intento describir como hicimos el amor ―
infinitamente estirando demasiado dos o tres detalles reales
en metáforas eróticas e ironías autoindulgentes,
reinventando tu bondage
sin pensarlo dos veces.
Genealogía. Frente al espejo
Los ojos ardientes de cazadores,
sus cuerpos pintados en tonos fosforescentes
desafiando el desierto con gritos de batalla y
suspiros de amor.
Los inusuales dedos largos
de un escocés tocando la gaita
en la cubierta de un barco, su barriga llena de esclavos
de todas las edades.
El bigote de un beduino que se escabulló
en tu acervo genético
en el nombre del Corán
aprovechando una fata morgana.
Mujeres encadenadas
y esclavos esparciendo su semilla al azar
en el nombre de Europa,
hasta que una niña aborigen de dieciséis años en Nueva Escocia,
su sangre diluida por siglos de colonialismo,
murió dando a luz
al primer hombre libre de tu linaje.
“La gente se reunió y la gente hizo bebés,” dices
con ironía
para dignificar las violaciones y las factura de ventas
que enraízan tu árbol genealógico.
Color. Ciego.
Haces el amor
con el pánico de un hombre que ha intentado por décadas
afirmar la procreación como un arma
contra el racismo,
la amarga ternura de alguien que lleva la traición
grabada en su ADN.
Nos besamos y el mundo pierde sus colores
tu cara se desvanece en la cara de él ―
un niño imaginario
de dos años, tres a lo mucho,
que se escabulle alrededor de los muebles
abarrotados en mi sala
arrastrando detrás de sí
(como un perro con correa)
un globo amarillo medio desinflado.
Te entierras en mí
como en una cama de flores
donde sigues intentando en vano sembrar
tu semilla.
El niño ríe, con una sola exhalación apaga
cuatro velas imaginarias en su imaginario
pastel de cumpleaños
(chocolate y vainilla con glaseado azul).
Tiene tu cabello rizado
y mi ligeramente puntiaguda nariz,
huesos delicados
como un pájaro que Dios olvidó crear,
tus extrañas orejas y piel
un poco humosa
como todos aquellos sentenciados al nacer
a una siempre confusa mezcla de identidad.
Mudamos de piel, como un par de serpientes perdidas en un paraíso
infestado de mala hierba y manzanas que ya han iniciado
a pudrirse,
alternando entre vino aromático
y vinagre de manzana que gotea
de los pies de Jesús.
El niño, ya de seis, está a punto de entrar a primer grado.
Asiente con diversión,
ignorando nuestros ruidosos esfuerzos de hacer venir al otro.
Hojea
mis libros en rumano y tus libros en inglés.
Cuando cree que no lo vemos, arranca algunas páginas
y hace barcos de papel, ranas de papel, cruces de papel.
Hacemos el amor hasta que sangre fétida sale despedida de mí
a raudales
y el hijo que pudimos haber tenido
gorgotea por el desagüe,
llorando sin voz.
“Pero puedo cuidar de ti,” me quejo.
“La inmaculada concepción,” te burlas,
escabulléndote ―ambos, padre e hijo
deseando ― cobarde
olfateando
tras otro útero.
Orgasmo. Lamentándose
Penetras mi cerebro como un gato que mete
su espinoso miembro,
en todas las gatitas del vecindario,
llenando la noche con alaridos desesperados
para el horror de los padres y el desconcierto de los hijos
enviados a la cama con tareas sin terminar
y estómagos vacíos.
(Cada ráfaga de viento trae un leve gemido
como un vago signo de interrogación
perdido entre los ruidos de la ciudad.)
Observas como me estremezco,
excitada y sin rastro de vergüenza,
y comienzas a reír ―
arrogante como un chamán primigenio
esperando la larga fila de esposas vírgenes
ansiosas por ser desfloradas por el
pene de piedra sagrada
como generaciones de mamás y abuelas
antes que ellas.
(El llanto se vuelve cada vez más débil
cubierto por los silbidos de los trenes,
los jets estallando en los cielos,
y los gritos melodiosos de los vendedores de agua.)
Tu rostro ― cada vez más y más impenetrable
como la obscuridad enmudecida dentro de una cueva
en el ferrocarril subterráneo
abarrotado con huesos de esclavos
que nunca encontraron el camino de vuelta
a su boca.
(El llanto desaparece suavemente en los pulmones de
recién nacidos negros
asados en un pincho de madera
hasta que la piel brota en ramos
de flores sangrantes
y los ojos explotan como huevos sobrecosidos.)
Tu eyaculas y rompes en llanto
lamentándote.
Air
1. First Breath
All I can do is breathe
and crystal pebbles gently drop into me one after another
with the sound of the childhood bell
announcing that the always overweight and slightly asthmatic Santa Claus
finally squeezed himself through the chimney
you never knew Christmas existed until you left home
for the first time
and saw all the lights on the main street
in the nearby city
crouched on the bed
eavesdropping
as if my sister and I could hear him crunching
the cookies left on the dining table
by the never-used fire place
his curly grey beard – unhinged and a bit smelly
full of chocolate chips and peanut butter
“Christian holy days stolen by greedy corporations
eager to sell us our own souls!” your mom yelled
every December
embarrassed by endless poverty
then, the glass of milk
just a bit sour
from so much waiting
“Gifts good only to be regifted
because money is tight and who needs all that crap!”
she kept yelling starring at the empty stockings
finally, Santa’s belch
because a man is a man even when his main task is to bring
happiness
to everyone
you, wrapping your thoughts in silvery paper
with gold stripes
and hanging them in the strands of hair of all the women
you meet on your way
Santa’s rowdy laughter strangely similar to the one
in the Salvation Army Christmas commercial
you, some forty years later
still laughing at yourself more than at anyone else
a bit tired but smiling
just like it befits a real man at the end of the work day
and off he goes!
up the narrow chimney
designed by an architect who stopped believing in
fairies, leprechauns, elves, spirits
and, of course, Santa Claus
after he got his first erection
and didn’t know what to do with it
you, still trying to imagine the best gift
that would heal
a woman’s life-long missed opportunities and
fake orgasms
Santa, finally on the roof
looking at the suburban neighbourhood where all houses
are one and the same
and all people share the same middle-class dreams
and nightmares
hunched under his bag full of Fisher-Price toys
and dollar store colouring books
from a time of economic recession and increasing mistrust
you, a bit shyly but bravely deciding that you’re the best gift of all
“Who knew that one’s fate could still be prewritten long after
the Greek gods fell quiet
and Oedipus came to terms with his crimes?”
2. Last Breath
To love you, all I need to do is breathe.
Sărut / O carte. Fără titlu / Kiss / A Book
Diana Manole
Sărut
Mă săruţi într-o seară geroasă de sâmbătă
lângă Trinity Square
unde adolescenţii fugiţi de acasă petrec
irosindu-şi tinereţea -
braţe acoperite de tatuaje, inimi acoperite
de cicatrici,
guri futute în grabă, clătite cu votcă
"If it's oral it's not sex!"
şi dimineaţa poţi pretinde că nu-ţi aduci aminte.
Mă săruţi
sub privirile femeilor de serviciu care ne spionează
când dau cu aspiratorul prin mall
minunându-se în fiecare zi
de grămezile de prezervative şi seringi de unică folosinţă
aruncate în veceuri la Eaton Centre.
Mă săruţi
sub supravegherea discretă a paznicilor de noapte
cu doctorat sau măcar cu masterat
imigranţi din ţări unde dolarul este încă semnul diavolului.
"Who else would kiss in minus 28 degrees in the snow?"
se întreabă
siguri că suntem pe cale de a comite adulter
am merita să fim ţintuiţi pe un pat de tortură sau, şi mai bine,
să fim omorâţi cu pietre în mijlocul străzii
de copii fără păcat
dar gata pentru prima experienţă mistică.
Mă săruţi
cu graţia unei poezii de dragoste de la 1600
până când mă învălui în albastru regal şi mireasmă de crin,
un oftat se furişează din mine
fragil ca ultima suflare
a unei sfinte virgine
(oasele ei subţiri sfărâmate de leii flămânzi în faţa
mulţimii care se-ntrece în urale -
unul din multele spectacole
cu gladiatori, fiare sălbatice şi creştini
către sfârşitul imperiului).
Te apleci şi îmi mângâi părul,
iar copilul din mine începe
să facă tumbe de bucurie,
reafirmă principiul plăcerii şi
reinventează căldura pierdută demult a uterului.
Mă cuprinzi
cu braţe de sticlă gata să se spargă în bucăţele
la cel mai mic semn de respingere
până când măduva începe să tremure în oasele mele
tensiunea-mi creşte
peste 19,
iar dorinţa de sex devine dorinţa
de a fi.
O carte. Fără titlu
M-ai umplut de cuvinte şi mi-ai inspirat o carte când orice alt bărbat
mi-ar fi făcut un copil.
"Because poetry is what's left when nothing else matters
anymore!" îmi faci morală ca un orator înfocat
care pledează pentru dreptul oamenilor de a visa
şi de a fi vulnerabili,
un Don Quijote cu sânge amestecat
cântând aria dragostei şi înfrângerii după ce şi-a rătăcit morile,
iar Dulcinea din Toboso s-a resemnat cu jumătate de normă
în industria sexului
ca să-şi plătească taxele la facultatea de drept
"A curse is a curse even when it was fated!" protestez
cu sfială
cuvinte mi se târăsc prin fiecare încreţitură a creierului
ca o invazie de viermi izvorând din toate durerile
pe care-am încercat să le uit
"Great image! Keep at it!" îţi aud vocea
îmi dai ocol plin de curiozitate
"And this is common courtesy and just a tiny bit of lust!"
mă gândesc, dansând deasupra abisului
pe ritm de Miles Davis, Kind of Blue
şi continui să scriu.
Când îţi pierzi în sfârşit răbdarea, îţi ceri drepturile ca un nobil
la nunta fetei de ţărani,
mijeşti ochii la ecranul computerului meu
ai mare nevoie de ochelari şi un pahar de Merlot
"3rd day is SILENT, 4th day is QUIET," şopteşti
dar nu te-nţeleg
şi brusc mi-e mai jenă să-ţi arăt ce am scris
decât să las să-mi cadă
sutienul din dantelă neagră cu patru perechi de copci
"Always too difficult to open!" mai găseşti
un motiv de reproş
sau să trag jucăuş într-o parte triunghiul de mătase
"Cotton, that's the secret!" vociferezi
dezvelind ceea ce tu încă mai consideri poarta raiului
"You're a very powerful woman," declari
după ce termini de citit
fără niciun pic de ironie deşi
pentru că m-ai prins de mână
mi s-au înmuiat genunchii,
mi s-a tăiat respiraţia,
mi s-au înroşit ochii, împroşcând lacrimi -
dovada maximă a bărbaţiei tale
care-mi anihilează cu voioşie instinctul de conservare
"You can never predict from the last round
how it's gonna go!" mustăceşti
gândindu-te la titluri pentru cartea mea
cu entuziasmul
unui tată în căutare de nume pentru fiul
pe cale de a se naşte.
Îţi ascult vocea
recitând solemn cartea de telefoane şi cuvintele stranii din
"Oh, Canada!"
şi mă întorc la scris.
(Poeme din volumul Tiger on a Leash, publicate în revista POEM a Centrului de Poezie al Universităţii Roehampton din Londra - redactor-şef fondator, Dr. Fiona Sampson.
Traduse din limba engleză de autoare, cu mulţumiri Ioanei Ieronim pentru sugestiile pline de subtilitate.
Diana Manole este poet, traducător, regizor de teatru şi profesor universitar, care locuieşte în Toronto, Canada.)
Kiss
You kiss me on a frigid Saturday night
near Trinity Square
where homeless teens are partying
their youth away
arms covered in tattoos and hearts covered in scabs
rushed blowjobs washed out with vodka
if it's oral it's not sex
and in the morning you can pretend you don't remember.
You kiss me
under the gaze of the cleaning ladies spying on us
while vacuuming the mall's floors
women of all ages with thick accents and rubber gloves
amazed every day
by the stash of used condoms and disposable needles
thrown away in the public washrooms at the Eaton Centre.
You kiss me
surrounded by security guards with Master's and PhDs
from countries where the dollar bill is still a sign of evil
and rich people have long beards
they can't help but take us as adulterers
"Who else would kiss in minus 28 degrees in the snow?"
wishing to cast us on a bed of suffering or better still
have us stoned in the middle of the street by children
without sin
but ready to have their first religious experience.
You kiss me
with the softness of a love poem from the 1600s
until you envelop me in royal blue and a scent of white lilies
a sigh oozes out of me
as frail as the last breath
of a virgin saint
(her light bones crushed by the hungry lion in front of the
cheering crowds
just one more show in the Coliseum
towards the end of the Empire).
You stroke my hair
until my inner child starts
wiggling around
reasserting the pleasure principle and
reinventing the warmth of the long-lost womb.
You hug me
with glass arms ready to break into pieces
at the faintest sign of disapproval
until my marrow starts shivering, blood pressure spikes over 190,
and the desire to have sex becomes the desire
to be.
A Book
You filled me up with words and gave me a book when any other man
would've given me a child
"Because poetry is what's left when nothing else matters
anymore!" you scold me like an overly enthusiastic
motivational speaker
still fighting for people's right to dream and be vulnerable
a miscegenated Don Quixote
singing an aria of love and defeat after he lost his windmills
and Dulcinea del Toboso had to settle for a part-time job
in the sex industry
to pay her student debt
"A curse is a curse even when it was fated!" I protest
faintly
words crawling in each crease of my brain
like an invasion of maggots springing from all the pain
I've been trying to forget
"Great image! Keep at it!" I hear your voice
as you snoop around once again
"And this is common courtesy and just a tiny bit of lust!"
I think, dancing over the abyss in the rhythm of
Miles Davis's Kind of Blue
and writing
Finally impatient, you claim your rights like the seigneur
at the peasant girl's wedding
squinting at my computer screen
in dear need of your reading glasses and a glass or two of red wine
"3rd day is SILENT, 4th day is QUIET," you say
but I don't get it
and showing you my words suddenly becomes more embarrassing
than dropping
my black lace push-up bra with four pairs of clasps
"Always too difficult to open!" you find
one more reason to admonish me
or teasingly pulling aside the silk panties I once worn by mistake
"Cotton, that's the secret!"
to unveil what you still think of as the gate to heaven
"You're a very powerful woman," you say
as you finish reading
without any bit of irony although
just because you grabbed my hand
my knees are weak, my breath shallow, and my eyes
red themselves spitting out tears
the biggest confirmation of your manhood
joyfully tearing down my survival instinct
"You can never predict from the last round
how it's gonna go!" you sigh
already thinking of titles for my book
with the excitement of a father thinking of names for his unborn son
I listen to your voice
solemnly reciting the phone book and the strange words of
"Oh, Canada!"
and go back to writing.
(în perioada 1 iunie 2015 - 31 decembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
.
No hay comentarios:
Publicar un comentario