IOAN ALEXANDRU [12.281]

Ioan Alexandru 

(Rumanía)

Nacimiento: 25 de diciembre de 1941, Topa Mica, Cluj 

Muerte: 16 de septiembre de 2000, Bonn, Alemania 

OBRA: 

Cum sa va spun, EPL, 1964; 

Viata deocamdata, Editura Tineretului, 1965; 

Infernul discutabil, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967; 

Vina, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967; 

Vamile Pustiei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969; 

Poeme, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970; 

Imnele Bucuriei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973; 

Imne, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975 

Imnele Transilvaniei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1976; 

Imne, in colectia „Cele mai frumoase poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1977; 

Imnele Moldovei, Bucuresti, Editura Albatros, 1980; 

Imnele Tarii Romanesti, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981; 

Pamant transfigurat, editie selectiva in colectia „Biblioteca pentru toti, Bucuresti, Editura Minerva, 1982; 

Imnele iubirii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983 (editia a doua, revazuta si adaugita, 1984); 

Imnele Putnei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985; 

Imnele Maramuresului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988. 

Omul a aparut in volumul Infernul discutabil, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967. 

intoarcerea poetului a aparut in volumul Vamile Pustiei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969. 

El portero

El gato está muy flaco por culpa del portero.

Puedes mirarlo, incluso en el sueño,

cómo lo obliga a comer su dieta,

el de la boina azul, el portero.

Lo deja vivir de ratones, le ordena cazarlos

y yo les aseguro que no existe ratón alguno.

Dos semanas de vigilancia,

con la oreja pegada al sótano,

escuché para sentir al menos un roce,

y no se oyó nada más que el roncar del portero.

En esta casa de cemento, de tantas escobas,

trampas y sirvientas,

los ratones perdieron definitivamente la semilla.

El gato está cada vez más flaco;

el pelo erizado, encendido como un búho.

Lo miras: sus ojos como dos cebollas,

fantasma parduzco en mi calle.

Ten cuidado no se despierte

el tigre que lleva dentro:

¡Cómo crujen sus dientes locos

y sangran de noche bajo el Véspero!

Sólo el portero tiene la culpa.

Ioan Alexandru, incluido en Antología de la poesía rumana contemporánea (Editorial Elion, Bucarest, 2000, trad. de Darie Novaceanu).

Cina 

Vine un musafir la noi in casa

Aducator de har orice strain

Il vom pune in frunte la masa

Linga piine si vin

Cat ne este vatra de saraca

Pe cat suntem de multi linga foc

Ii place lui Dumnezeu sa petreaca

Cu noi la un loc

Faramiturile-astea putine

Trebuie sa le-mpartim chibzuit

Sa ramana cosurile pline

Din cat a prisosit

Fiece casa-mparatie

Fiece masa prestol

Prin fiecine poate sa vie 

De cand mormantul e gol

Pruncii mei 

Sa pot scrie imne pentru tara

Ingenunchi in fiecare seara

La lumina lampii de oloi

Am nevoie pruncii mei de voi

Sa luam de dincolo putere

Suferintele intru-nviere

Cu rabdare-n lacrima sa tes

Peste bruma noastra de cules

Psalm 

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine

Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns

Sunt singur e noapte vinsa ma ruine

Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde

Oriunde cer azil sunt prigonit

Oceanul nu are indestule unde

Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca

De teama Ta si ele-au amutit

Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca

Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare

Ce nu iti da odihna sa ma uiti

Sa-mi treaca zilele fara lucrare

Cu fata Ta de-acuma ma confrunti

Iubirea 

Partasi suntem multor iubiri

Una singura e implinire

Celelalte numai presimtiri

Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui

Dinspre inviere rasarinda

Pe cat in lacrimile orisicui

Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus

Oceanul stingerii de sine

Sa rodeasca-n cele care nu-s

Rasaritul ce le apartine

Cerul si pământul 

Trece-vor graiurile universului

Se va stinge-n tarana seara

Pamantului. Lampile vor orbi

Si-n vazduh va amuti larma

Cucuvailor. Vulturii se vor retrage

In nevazut si taria vederii

Se va preface-n amurg. Toate

Se vor aduna in acea matca

Usoara de nimic din care

Smulse-au fost de Duh la inceputuri.

Atunci te voi vedea pe Tine

Cum ma vezi si ne-om cunoaste

Indeaproape cuvant din cuvant

Putere din putere. Dimineata fi-va,

Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande

-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari

Ce ne hraneau nadejdea altadata.

Pamant si cer vor trece ca o facla

Din umbra sfantului mormant

Ramane-va lumina din vapaie

Ramane-va uitarea din cuvant

Ramane-va iubirea iubitoare

Din saraciile ce sunt.

Izvorul 

Izvorului asemeni sunt si eu

Cutremurat sub stelele de vara

Cu cat e cerul mai fara de vant

Cu-atat launtrurile mele se-nfioara

Nu dinafara-i zvon ce ma framanta

Nici din adancuri nici de sus

O umbra s-a desprins din slava

Icoana ei in mine a apus

Din ce in ce sunt cercuri mai adanci

Si mai departe horele pe ape

S-a desteptat in mine un izvor

Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.