lunes, 9 de mayo de 2016

ADINA DABIJA [18.661]


ADINA DABIJA

Poeta y escritora de Rumanía.  Adina Dabija actualmente vive en Nueva York, donde practica la medicina china. La novela Shaman es su primer volumen de prosa. 
Debutó literariamente en 1997 con la colección de poemas, poetry doll (Cartea Romaneasca), que fue galardonada con el Premio Asociación de Escritores de Bucarest para debutantes. 

En 2006 publicó: Undifferentiated State (Editura Brumar), que ganó el Premio Tomis magazine for Best Poetry Book of the Year. 

Sus poemas han sido traducidos y publicados en numerosas revistas y antologías de poesía en los Estados Unidos y las colecciones de sus poemas han sido publicados por la prensa de Northshore. Su play Manole 3D fue nominada para el UNITER Mejor Obra del Año en 2004. Desde 2001 ha trabajado como editora de la revista www.respiro.org.


Años y cuervos 

Ella tenía diecisiete años femeninos,
él tenía diecisiete años masculinos
y pasaban las horas bajo un sauce.
A sus pies,
la muerte pedía perdón por existir
y la luz de la luna les bañaba las rodillas.
La felicidad
se deslizaba a través de sus dedos
y por las comisuras de los labios.

Un día ella cumplió treinta y siete años femeninos,
él tenía diecisiete años masculinos
y se sentaron en un banquito.
Un cuervo los miraba desde el sauce, bajo la luna.

Traducción: Karina Picó Català


Ea avea saptesprezece ani femeiești,
el avea saptesprezece ani băietești
și stateau sub salcie.
La picioarele lor,
moartea își cerea iertare că există
și lumina lunii cadea în genunchi.
Fericirea
li se prelingea printre degete
și pe la colțurile gurii.

Apoi ea avu treizeci și șapte de ani femeiești,
el avu șaptesprezece ani bărbatești
și se așezară pe bancă.
Un corb îi privea din salcie, sub lună.

Ani și corb, Adina Dabija.



Selected Poem: The voice from the pantry

Come on, dare to open the pantry door. Here you can find everything you want, and more. Inside the jars, the seasons pass softly: ripe cherries, sweetened by the lovers’ ears; rose petals that dripped the spring into ever-happy sherbets; even the winter sifted through sugared orange peel that napped too long in the afternoons under the Christmas tree. Fall, brought home by your father in his brown briefcase, ripens on the top shelf: a row of quinces he received from someone named Gica. The far-away memories are caught in spider webs behind the jars with pickles. Old Man Todor and Auntie Lena passed through here and never returned. Because I, The Big Crossing, hide here behind the jars, my muzzle dirtied by preserves, craving zacusca and tearing at the cellophanes. Come on, don’t be scared, crack open the pantry’s door just a little… One day, you too will pass through here… And then you’ll see the light inside the darkness. Auntie Lena and Old Man Todor both saw it, and you will see it, too, one day… because the fruits inside the jars are pregnant with sun and they always give birth to light. Time is uncertain here, and if you press your ear against the jars, you can still hear the wind through the branches, rocking the fruits to ripen in the evenings with full moon. You can even see the day when your mother saw an ant climbing slowly-slowly on your grandmother’s leg. The pantry is where the sun sets and rises, where the roosters sing morning and midnight at the same time, and your mother’s wrinkles become maps for your teen years. If you open the pantry’s door, be sure to wear your sunglasses. There is so much light inside.



Sã ne rugãm pentru Canadá 

Omul de serviciu e foarte fericit cã îl salut.
Dacã uit sã o fac îºi ºterge propriile lacrimi
în loc sã cureþe podelele.
Dacã nu va avea grijã de podele va primi primul avertisment.
Tariful lui de 10 $ pe orã
este absolut onorabil
ºi totuºi nu suficient, dupã pãrerea mea.
Omul de serviciu trebuie sã-ºi mai ridice ºi el ochii de pe podea.
ªi sã esculte povestea mea despre Granby
acolo oamenii ies de la zoo cãlare pe animale,
iar preotul þine predica pe acoperiºuri, printre pisici,
aruncând cu vin în capul trecãtorilor,
corul bisericii face jazz în barul bisericii.
Oamenii te ademenesc sã le vizitezi casa, stau pe la porþi,
cu gurile cãscate, în care ºi ce dacã a intrat o muscã.
Aºa e în Canadá.
Dar omul de serviciu nu înþelege,
el e mulþumit cu 10 $ pe orã ºi povestea asta
îl face foarte trist.
Dimpotrivã, dacã îl salut pur ºi simplu e fericit ºi poate munci.
Poveºtile mele lucesc mai puþin decât podelele lui.
De aceea eu mã voi ruga pentru Canadá.




.

No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada