sábado, 7 de noviembre de 2015

EDWARD ARCHIE MARKHAM [17.407] Poeta de Monserrat


Edward Archie Markham 

Nació en la localidad de Harris, isla de Montserrat, en 1939. En 1956 partió hacia el Reino Unido para estudiar inglés y filosofía en la Universidad de Gales. 

Después marchó hacia Norwich para investigar acerca de la comedia inglesa del siglo XVII, antes de asumir como profesor en un colegio politécnico de Londres. Su poesía, apreciada en Londres y admirada en el Caribe, se mantuvo siempre por fuera de los estereotipos, tanto ingleses como caribeños. 

Entre sus obras se cuentan: Human Rites (1984), Living in Disguise (1987), Towards the End of a Century (1989), Letter from Ulster & the Hugo Poems (1993), Misapprehensions (1995) y Looking Out, Looking In (2008). 

También publicó cinco colecciones de cuentos y una novela. En 1997 asumió como profesor de escritura creativa en la Universidad de Sheffield, cargo que desempeñó durante ocho años. 

Desde 2005 vivía en París, ciudad en la que murió de un ataque al corazón en 2008.



HERENCIA

El nativo de torso desnudo
de nuestro barco confía
en sus ojos azules
porque ella ya sabe
cómo finalizará este viaje.

Yo a ella le creo
la mitad, apenas dudo
de la deteriorada
evidencia de un diario
que publicará.

Ella lo dice todo: ella
sabe del hombre que soy
en mi manera de ser. Mis
predecesores la han armado
con mis secretos.

Versión en español del poema:
Eduardo Dalter, María Luz Fernández
y Daniel Borrachia



Edward Archie Markham (1939-2008) este unul dintre cei mai importanţi poeţi britanici de origine caraibă. S-a născut în insula Montserrat într-o familie înstărită şi cu interes pentru cultivarea capacităţilor artistice. În 1956 a emigrat în Marea Britanie împreună cu mama şi fraţii săi. A studiat engleza şi filozofia la Universitatea din Wales. A debutat în 1972 cu volumul Foc încrucişat, după care au urmat numeroase volume, câteva dintre ele semnate cu diferite pseudonime. Pe lângă poezie, a publicat dramă, proză şi eseuri. A editat volume colective cu texte compuse de autori din Caraibe: Din inima ţării: poezie caraibă din Indiile de Vest şi Marea Britanie (1989) şi Antologia Penguin a prozei scurte caraibe (1996). A fost profesor de scriere creativă la Universitatea Sheffield Hallam din 1997 până la sfârşitul vieţii. În 2002, a fost propus pe lista scurtă a premiului T. S. Eliot. Textele traduse fac parte din volumul Human Rites (1984), ce cuprinde poeme noi şi titluri din colecţiile anterioare. 



Mit din Indiile de Vest 1

La început a fost Omul
aşteptând în picioare, Omul grăbit

la vânătoare de piei noi prin Londra
ca Omul care începe târziu.

La început a fost seară,
Studii Albe despre Statul care îl prinde în cursă

pe Om, îl hrăneşte cu lapte la sân, îl loveşte
pe coapse până la epuizare, până cedează – trupul său

înnegrindu-se cu rănile victoriei.
La început Omul îşi înfăşura trecutul

în Relaţii comunitare ca o rămăşiţă
de bandaj, spre amuzamentul prietenilor.

Şi după toată comedia, a sfârşit
după câţiva ani fix în locul de unde pornise.




Mit din Indiile de Vest 2

Un poem din generaţia a treia de emigranţi,
consemnând călătoria, hărţuielile, deceniile

de nepăsare. Metamorfoza şi reinterpretarea
încă îi mai îngăduie o legătură

cu preistoria.
Preistoria este o glumă într-o carte de bibliotecă

ce conferă statutul de fosilă
unui text proaspăt compus, dificil

din cauza scuzelor, cu morţi
ca să pară că este adevărat.




Mit din Indiile de Vest 5

Un nepot se distanţează, reface legătura
dintre casă şi memoria zdrenţuită.

Vei pluti înapoi în derivă, aproape ca un parazit,
spre acest avanpost deja strategic.

Aici, unde era odată oraşul,
valuri adevărate se sparg de ţărm: pescăruşii,

navele, adierea unei familii
demult abandonate smulg ascultarea

din tine, din toate lucrurile. Faptele
nu se dizolvă în Mit

când invoci bătrâneţea, incompetenţa.
Fiindcă moartea va fi mai grea.



Mit din Indiile de Vest 6

Şi turiştii veneau pe insula fierbinte
ca să miroasă subţiori băştinaşe, să şi-o tragă

pe câmp, în vreme ce dumnezeu trimitea
furtuni străine şi cutremure

ca să purifice Mitul. Aşa că seceta
care a urmat a fost foarte bună.

Acum exilaţii de pe insula de vacanţă se mulţumesc
cu oraşele din visele lor, adulmecând

subţiori îmbătrânite, pregătiţi
în faţa uraganului ticălos şi a cutremurului,

deghizaţi în băştinaşi.






.

No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada