Mostrando entradas con la etiqueta POETAS DE REPUBLICA-DE-MOLDAVIA. Mostrar todas las entradas
Mostrando entradas con la etiqueta POETAS DE REPUBLICA-DE-MOLDAVIA. Mostrar todas las entradas

martes, 1 de septiembre de 2015

DUMITRU DAN MAXIM [16.965]


Dumitru Dan Maxim

Seudónimo literario de Dumitru Maxim. 
Novelista. 
También, poeta, publicista. 

Nacido el 9 de febrero de 1963 en la aldea Drăsliceni (Chisinau, Moldavia). Hijo de Ion Maxim y Fevroniei (n. Ciutac), campesinos, en 1984 se graduó en la Escuela Técnica Chisinau y en la Facultad de Periodismo, Universidad Estatal de Moldavia. 

Trabajó como reportero, presentador y editor en la Radio de Chisinau, así como de diseñador, secretario y secretario general de la editorial de varios periódicos en Chisinau, incluyendo "Sfatul tarii". "Mesagerul'". "Patria tinara", "Luceafarul", "Flux". "Basarabia". 

La publicación de debut en poesía fue "Patria tinara" (1994). 

Actualmente el autor es secretario técnico de la revista "Besarabia" y editor del boletín "Refugium" en Chisinau. Es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia.



La temporada del los búhos

Atardece…
Pronto va a venir la noche –
oh! esta temporada de las ninfas negras
que nadan en el contenido de mi existencia…
Esta temporada…

Esta fractura de la soledad
donde yo cuento cauteloso mis días por la noche…
por la noche se cuentan los días…

En vano…
En vano lo hago cauteloso –
de todas maneras no puedo huir de mi mismo,
por fin.

Por fin…

Tengo la necesidad de un tal final porque me siento
abandonado de un comienzo,
especialmente de un comienzo solemne y fastuoso…

Pronto…

Tremendamente pronto viene la noche –
oh! este revestimiento, este polvo de pulverizado oscuro
malicioso entre El Cielo y La Tierra
y, simplemente, oscuridad entre el Párpado y El Ojo…
Si! El Ojo!

Esta visión negra entre lo que existe y
lo que no existe, entre la vida y la muerte o posiblemente
otra vez y, al fin y al cabo, entre Ser y Has sido;
estos gladiadores entre El Exilio y La Segunda
o puede ser que algo menos –
entre El Juego y La Vida
o más exacto –
entre La Espada y El Corazón, es decir… pero
algo más exacto –
entre La Voluntad de vivir y El Rechazo de matar,
estando ya en la escena de las ambiciones –
no de las tuyas –
a los que te rodean por el veredicto
de instigación, pero no de tus instintos de matar, si no
de la imposibilidad de protegerte,
para no morir,
por el momento…

Todavía no!

Una vez más digo no, pero…
Pronto,
muy pronto,
tremendamente pronto
por la noche –
oh! esta temporada de los búhos blancos, abrumados
impúdico de sus ambiciones vulgares…
oh! esta temporada de los búhos…

Traducido por Andrei Langa



Anotimpul cucuvăilor

Se înseresează...
Degrabă va înnopta -
ah! acest anotimp al nimfelor negre
ce se bălăcesc în conţinutul existenţei mele...
Acest anotimp...

Această spargere a solitudinii
în care îmi număr zilele pe furiş noaptea... -
noaptea se numără zilele...

Zadarnic...
Zadarnic pe furiş -
oricum de mine nu voi scăpa,
în sfărşit.

În sfărşit...
Am nevoie de un sfărşit pentru că mă simt
abandonat de un început
cu precădere solemn şi fastuos...

Degrabă...

Nemaipomenit de degrabă Noaptea -
ah! acest înveliş, această pudră de praf de întuneric
maliţios dintre Cer şi Pământ
şi, pur şi simplu, întuneric dintre Pleoapă şi Ochi...
Da! Ochi!

Această vedenie sumbră dintre existent şi
inexistent, dintre viaţă şi moarte ori poate
invers şi în sfârşit dintre  A FI şi AI FOST;
aceşti gladiatori dintre PROSCRIPŢIE şi SECUNDĂ
ori poate şi mai puţin -
dintre JOC şi VIAŢĂ
ori şi mai aproape -
dintre SPADĂ şi INIMĂ, adică SÂNGE...dar
şi mai aproape -
dintre VRERE de a trăi şi NEVRERE de a omorî,
odată ieşit în scena dorinţelor -
nu ale tale -
a celora ce te înconjoară prin verdictul
de asmuţare, dar nu a dorinţelor tale de a omorî, ci a
imposibilităţii de a te apăra,
de a nu muri,
încă...

Încă nu!
Şi încă o dată nu, însă...
Degrabă,
foarte degrabă,
nemaipomenit de degrabă
noaptea -
ah! acest anotimp al cucuvăilor albe, copleşite
lasciv de dorinţele lor triviale...
ah! acest anotimp al cucuvăilor...



TIERRA (II)

Vibrante otoño y viento sonoro,
Te dejan sólo, lleno de amor.
Palomas blancas están volando,
Entre las nubes comparten algo
De su cariño y un estribillo
Resuena lento por todo el cielo.
El lago brilla como un espejo,
Los días pasan, aquí me dejan.
-Vibrante otoño y viento fuerte,
Trae a mi tierra la nieve del Norte,
Para que mi alma pueda hablar
Y en este silencio escuchar:
-Deja a mi padre un día más,
Déjalo que se quede en casa.
La tierra cavada es como el granito
De tanto amor y sufrimiento.
Vibrante estancia, universo sonoro,
Nadie llora y yo no me muero.

Traducido por Andrei Langa



PĂMÂNT (II)

Sonoră toamnă și vânt sonor,
Te lasă în taină cu jind și dor.
Hulubi perechi se-avântă spre nor,
Împart iubirea doi câte doi.
Și-n slavă, parcă, un cor domnesc,
Răsună lânced a dor ceresc.
Oglinzi din lacuri încremenesc
Și zilele sterpe nu mă iubesc.
-Sonoră toamnă și vânt ciobănesc,
Îmbracă Țara-n-veșmînt bărbătesc,
Iubirea să-mpart din sufletul meu,
Copiii să strige cu voci de zeu:
-Lăsați-l pe tata să zboare ușor
Lăsați-l pe tata încă-o zi în pridvor.
Mormântul se sapă ca în granit,
De dragoste mare ce-a suferit.
Sonoră taină și gând sonor
Mă plânge nimeni și eu nu mor.






.

GHENADIE NICU [16.964] Poeta de Moldavia


Ghenadie Nicu 

(Nació el 13 02 1963, en Balti, Moldavia) es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia y de la Unión de Escritores de Rumania. 

Volúmenes Autor: "Calmant pentru Alter Ego" y "Deşertul consoanelor". 
Editor asociado de la revista literaria "Semn"; colaborador de la web semanal, "Ziarul de Iaşi".



PUES SI TE DIGO

¿pues si te digo algo sobre mí
vas a creerme?
yo soy un eje poco apretado
puedo hacer expresamente
el inventario de las cosas
¡tengo señores esta facultad
extraordinaria!

me visita diariamente una extraña
señora
nos bajamos rápidamente en serpentinas
ella posee la fuerza de la pluma
y en su extático silencio
se funden montañas de azúcar
así como se expresa tío Vasile

pasamos los días con comidas y condimentos
la niebla aprieta el cristal de la ventana
y seguimos así hacia al final de un cuento
imposible de narrar…

Traducción de Andrei Langa
http://barometrubasarabean.blogspot.com.es/






păi dacă îţi spun

păi dacă îţi spun acum ceva despre mine
o sa-ţi vină a crede?
eu sunt un arbore uşor apretat
pot face expres
inventarul lucrurilor
am dom'ne aceată facultate
mirobolantă!

vine la mine zilnic un fel de
cucoană
coborâm vertiginos în serpentine
ea are puterea flauşului
şi în tăcerea ei extatică
se topesc munţi de zahăr
cu vorba lui nea Vasile

zilele trec cu găteli şi mirodenii
ceaţa apasă pe geam
şi tot înaintam spre o poantă
inenarabilă...



copii fiind ne duceam cu droaia într-un loc ascuns
pe unde trecuse pangolinul în straiele lui de popă
şi stăteam înfioraţi ca nişte potârnichi.
că zicea unul acuşi o să plouă
şi din gaura aceea o vezi
vor deborda furnici multicolore

asta era într-un an imposibil de reprezentat
cînd istoria curgea galben şi arbitrar
peste şesul falangelor desperecheate

dar acuma sînt bătrîn măi tată
seara mă bag sub un morman de cîrpe
fac ce fac
şi într-o clipită sînt pe Casiopeea
să amiros naiadele



eram băiet vînam miriapozi
în lumea noastră suprapopulată
îmi dezvoltam cruzimea pe-un butuc
strivind insecte migratoare
sub botul traversat de canioane
şi îngrelat de luturi roşii
al unui continent oarecare

mătuşa mea convexă se certa
cu mătuşa mea concavă
ţărîna le tălăzuia pulpele
iar vîntul le aducea cugetări fierbinţi
pronunţate răspicat
de domni miopi cu papion şi redingotă

le ascultam cît le ascultam
apoi plecam să mă prepar de recrudescenţa imaginarului
în văi adînci unde găseai fiinţe naturale



se pîrguiau eşarfele pe ziduri
un logofăt şedea turceşte pe nisipul fierbinte
spunea ceva aproximativ

am trecut pe acolo într-o primă juneţe
l-am scrijelat cu laba mea de reptilă

mă ciulisem o vreme
ca să-l aud cum respiră

el se împăuna
tresărea din muchii
şi plioscăia din ogive
se indigna din toate vitraliile

seara venise călare pe-o năpîrcă o călugăriţă albastră
ne adulmecase şi sărise cotcodăcind să ne oblojească

eu am îndrăgit-o frenetic pentru forţa ei narativă



am venit şi în seara aceea la raport
dar eram ca o statuie de cenuşă
şi buza mea de jos era cusută cu interjecţii.
priveam de sus la beduinii care traversau în mare grabă
deşertul consoanelor
şi simţeam cum foşneşte în mine
o nevoie irepresibilă de certitudine

cu omul de calcar am mers zisei
într-un loc mirobolant
ca să adunăm alămuri pentru rigoarea sintaxei



poate că nu ar trebui să vă spun nimic
stau aşa ca o pulbere de silex
într-o tăcere tonitruantă

miracolele mele flotează pe undeva
în zări de care nu au ştire nici sacerdoţii
acolo lelea umblă cu plachie să le dea la muncitori
că tare se mai spetesc sărmanii
de cînd tat`o s-a gîndit să instaleze poartă de fier către drum

oh şi aşa trec zilele:
într-o contabilitate exasperantă a indimenticabilului



aveam dimensiunile perfecte ale unei mumii
şi mă mişcam în conformitate deplină cu un acord general

deghizat într-un pangolin
aveam atitudinea lui specifică
aveam naturaleţea lui preistorică

zîmbetul meu (rar de o lentoare de o anvergură întru totul remarcabile)
măcina orizonturile de calcar

puteam face tot felul de experimente
luam de pildă puii mici îi înghiţeam
şi păstram zile întregi nopţi de-a rîndul
sub cerul pe care se desenau in vitro civilizaţii monoteiste
o expresie netulburată...



conform unor tristeţi exuberante
patinam ca un dexter printre valorile limpidităţii
într-un elan bîntuit de striaţii diverse
îndărătul cărora se ghicea zîmbetul malefic
al unui anotimp de vacanţă

iată ziceam către calfă
îţi dau un ochean
şi mergi cu el de adună frunzele de prin gări
mergi spre miază-zi şi fii atent
să nu ţi se despice vreo cută
ca azi dimineaţă
cînd te-am extras din bolovanul ăla sidefiu
pe care se purica o cinteză

şi la adresa nr. 3556/121 din 13
să referi că zilnic în reminiscenţa mea cu chelii şi danturi
(aia din spatele casei
unde dorm eboşele mucilaginoase
printre ouă stinghere şi cărţi în chiriliţă)
zilnic acolo se adună fanii
bem şi ne pretăm mă-nţelegi

eu am să rămîn aici că mi-i teamă să umblu
fac dîre de propoziţii după mine
şi ce-o zice lumea
etc. etc.



tîrziu se despica spre mine din planul general
o femeie pătrată
care se mişca surîzătoare
făcea ce făcea şi plonja în draperii
ca să înoate voiniceşte
cu beteală după ea
ca şi cum ţi-ar fi dat palme

eu striveam în mîini o stare de spirit atroce
şi mă gîndeam la cîmpul meu cu lujeri devastaţi
pe care - n-ai să mă crezi Chilinoiule -
pe care penticostarele alea negre
mirosind a pucioasă
se sileau să îi îmbrăţişeze
li se dădeau
ca să zic
(dar asta nu ar avea decît o relevanţă secundară)

şi a fost aşa de greu să stau pînă la capăt
în ploaia promiscuă!



imaginaţi-vă surîsul delicat al rigorii
într-o subterană igrasioasă
imaginaţi-vă un perete
(un simplu perete de la ţară
peste care apasă întunericul
fiara asta mofluză a spaţiilor agreste
cum ar zice prietenul meu şeful de catedră)
şi imaginaţi-vă o noţiune lichidă
fără personalitate olfactivă...

cîteodată totul devine derutant de simplu
cel care trăieşte printre cocoloaşe
lîngă dicţionarul bătrîn
îşi articulează cu francă stupoare
conştiinţa de sine
şi se lasă beatificat
de zumzetul ei delicat

ah! el ştie ceva teribil
despre migraţia tăcerii







NICOLAE POPA [16.963]


Nicolae Popa

Nació en el pueblo Buda, distrito Calarasi, ex Lapusna, Moldavia, el trece febrero de 1959.

Estudió en la escuela de posgrado en Chisinau, periodismo en la Universidad Estatal de Moldavia, en el Instituto de Moscú de Literatura (1987 -1989). Es miembro de la Fundación Soros (2000). Debut Editorial - 1983 ("Timpul probabil", versuri).

Se le otorgó el premio de la Unión de Escritores de Rumania para el mejor libro de poesía de 1996.

Premio "Vasile Vasilache" en la Feria Internacional del Libro en Chisinau (2008), "Para el mejor libro de prosa"; Unión Premio Moldavia de Escritores para el "mejor libro de prosa" de 2008.

Miembro de la Unión de Escritores de Rumania y la Unión de Escritores de Moldova, miembro del PEN Club Internacional (internacional, gubernamental, que reúne a escritores, editores y traductores que trabajan en diversos géneros artísticos de la literatura).




La mordedura

Salía a veces por la mañana en el jardín desierto
donde el mismo fruto se separaba de la misma rama
rodándose a mis pies
esperando que lo recogiera,
esperando la mordedura.

Lo calentaba un tiempo en mi pecho,
lo limpiaba con la lana de la bufanda,
lo desengrasaba del calor veraniego,
luego miraba las ramas rígidas sin pájaros
y mordía la manzana
degollándole las semillas

y esperando que el fruto mordiera mi cuerpo,
me mordiera de la misma forma, profundamente,
en aquel lugar olvidado,
en el jardín desierto donde salía a veces por la mañana,
donde el mismo fruto se separaba de la misma rama 
rodándose a mis pies
esperando la mordedura.

(traducción al castellano de Andrei Langa)




Muşcătura

Ieşeam uneori dimineaţa în livada pustie
unde acelaşi fruct se desprindea de aceeaşi creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
aşteptând să mă aplec,
aşteptând muşcătura.

Îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam în lâna fularului,
îl degresam de căldurile verii,
apoi mă uitam la neclintirea crengilor golite de păsări
şi muşcam adânc
dezgolindu-i sâmburii
şi aşteptam să muşte şi fructul din mine,
să muşte la fel de adânc din mine
pe tărâmul acela uitat
unde ieşeam uneori dimineaţa în livada pustie
unde acelaşi fruct se desprindea de aceeaşi creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
aşteptând muşcătura.




Mossegada

Eixia a voltes de bon matí a l’hort desert
on el mateix fruit es desprenia de la mateixa branca
i rodolava als meus peus
a l’espera que el replegara,
a l’espera de la mossegada.

El calfava una estona al pit,
el refregava en la llana del tapaboques,
el desgreixava del calor de l’estiu,
en acabant mirava la resistent branca buida d’ocells
i el mossegava profundament
despullant-li les llavors
i esperava que el fruit em mossegara,
que em mossegara amb la mateixa pregonesa
en aquell indret oblidat
on eixia a voltes de bon matí a l’hort desert
on el mateix fruit es desprenia de la mateixa branca
rodolant als meus peus
a l’espera de la mossegada.

(traducció al català de Pere Bessó de l’original)

  







lunes, 31 de agosto de 2015

TRAIAN VASILCĂU [16.960] Poeta de Moldavia


TRAIAN VASILCĂU 

Nació el 2 de abril de 1969 en la aldea Viisoara, Edineţ, Besarabia, Moldavia.

Se licenció en Historia en la Universidad Estatal de Etnopedagogie "Ion Creanga".

Es miembro de la Unión de Escritores de Rumania y Moldavia, Presidente de la Sociedad Cultural "Phoenix".

Obra editada:

Demisionarea din Umilinţă
1. Poemele regretelor tîrzii, 1995, versuri, Colecţia “Pasărea Phoenix”, Chişinău-Leova, Editura “Liceum
2. Risipitorul de iubire, 1995, versuri, Chişinău-Leova, Editura “Liceum”
3. Un clopot pentru Basarabia,1996, versuri(1987-1994), Colecţia “Pasărea Phoenix”, Chişinău-Orhei, Editura ” Liceum”
4. Zeii nu mor în cer,1997, versuri, Chişinău, CRIC”Informcom”
5. Spitale pentru îngeri, 1997, versuri, Chişinău, CRIC “Informcom”
6. Potopul Cultural, 1999, versuri, Chişinău, prefaţă de Ioan Lupan, CRIC “Informcom”
7. Sinceritatea ca Sentinţă,1999, versuri, Chişinău, postfaţă de acad. Mihai Cimpoi, CRIC “Informcom”
8. Poeme de pe timpul tăcerii de aur, 1999, versuri, Chişinău, prefaţă de Victor Teleucă, postfaţă de acad. Ion Borşevici, Editura “Abeceluş“
9. Ziua poznelor frumoase, 1999, versuri pentru copii, Chişinău, Editura “Abeceluş”
10. Prăbuşit în flori, 2000, versuri, Chişinău, prefaţă de Gheorghe Vodă şi Victor Teleucă, postfaţă de Nicolae Dabija, CRIC ” Informcom”
11. Anna Ahmatova, Ivan Bunin. Versuri tălmăcite de TRAIANUS, 2000, Chişinău, postfaţă de autor, CRIC “Informcom”
12. Colindă pentru niciodata mea, 2000, antologie de versuri, Timişoara, Editura “Augusta”
13. Moartea în Premieră, 2001, versuri, Chişinău, prefaţă de Tudor Palladi, referinţe critice de Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru şi Anatol Ciocanu, Editura ” Pasărea Phoenix”–”CRIC Informcom”
14. Cerul scris cu stele, 2001, versuri pentru copii, Chişinău, Editura “Pasărea Phoenix”–”CRIC Informcom”
15. Literă din Dumnezeu, 2001, antologie de versuri, Craiova, prefaţă de Tudor Palladi, postfaţă de prof.univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, Editura “Scrisul Românesc”
16. Regele Învins, 2001, versuri, Bucureşti, Colecţia “Orizonturi Lirice”, prefaţă de Tudor Palladi, referinţe critice de Ovidiu Ghidirmic, Victor Teleucă, Serafim Belicov, Ion Borşevici, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Gheorghe Vodă, Nicolae Dabija, Dragoş Vicol, Editura “Eminescu”
17. Demisionarea din Umilinţă, 2003, Eseuri din Mahalaua Nebunilor, Chişinău, postfaţă de autor, Editura “ABC”
18. Nafura deşertăciunii, 2002, antologie de sonete, Chişinău, prefaţă de Tudor Palladi, Editura “ABC
19. Miracolul tristeţii se amînă, cartea 1, 2002, antologie de colinde, Bucureşti, prefaţă de Anatol Ciocanu, Grupul editorial “EMCO”, Editura “Eminescu”
20. Miracolul tristeţii se amînă, cartea 2, 2003, antologie de colinde, Bucureşti, Grupul editorial “EMCO INTERNAŢIONAL”, Editura “Eminescu”
21. Atentat la Veşnicie, 2006, maxime şi recviemuri, Chişinău, Editura “PHOENIX“
22. Atentat la Veşnicie, 2006, maxime, reflecţii, recviemuri(2000- 2005), Chişinău, Editura “PHOENIX“
23. Atentat la Veşnicie, 2007, maxime, reflecţii, recviemuri, ediţia a 2-a, adăugită, Chişinău, Editura “Grafema Libris”
24. Ciocîrlia cîntă fără tălmăciri, 2007, versuri pentru copii, Chişinău, Editura “Grafema Libris”
25. Din Cartea Copilăriei, 2008, versuri pentru copii, Chişinău, Editura “Grafema Libris”
26. Anna Ahmatova, Ivan Bunin.Versuri tălmăcite de Traianus, ediţie nouă, 2008, Chişinău, prefaţă de acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei
27. Eternul Înnăscut, 2008, versuri, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions”
28. Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009, Chişinău, postfaţă de Eugen Dorcescu, Editura “Epigraf”
29. Inborn Into Eternity, 2009, versuri, tălmăcire în limba engleză de Luminiţa Suse, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions”
30. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea I, 2009, versuri(2000- 2008), Iaşi, predoslovie de Tudor Palladi, sentinţe crtice de Nicolae Dabija, Theodor Codreanu şi Adrian Păunescu, Editura “Mega-Mix”
31. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea II, 2009, versuri(2000- 2008), Iaşi, predoslovie de Paul Everac, sentinţe critice de Arcadie Suceveanu, Marius Marian Şolea şi Grigore Vieru, Editura “Mega-Mix”
32. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea III, 2009, versuri(2000- 2008), Iaşi, predoslovie de Theodor Damian, sentinţe critice de AIBrumaru, Mihai Cimpoi şi Radu Cârneci, Editura “Mega-Mix”
33. Ciuruit de Cuvinte, 2010, versuri, Alba Iulia, Colecţia revistei “Gând românesc”, prefaţă de Virgil Şerbu Cisteianu, Editura “Gens Latina”
34. Altfelizvodirea, 2011, eseuri, maxime, reflecţii şi poeme, Alba Iulia, oblăduire de început şi sfîrşit: Părintele Arsenie Boca, postfaţă de Horia Bădescu, Editura “Gens Latina”
35. Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu, Profeţii adeverite, 2011, pamflete, eseuri, poeme, Chişinău, postfaţă de autor, Editura “Notograf Prim”
36. Sărutul mării, 2011, versuri pentru cîntece(2006-2011), Chişinău, Editura “Notograf Prim”
37. Cameleonismul la români(Îngândurări basarabene), 2012, pamflete şi poeme, Colecţia “Viaţa de pretutindeni”, Arad, prefaţă de Sabin Bodea, Editura “Viaţa Arădeană”
38. Călugăr fără schit, 2012, versuri, Chişinău, prefaţă de Geo Vasile, postfaţă de Paul Aretzu, Editura “Lumina”
39. Triluit de Har, 2012, versuri, eseuri, maxime, Chişinău, prefaţă de Dan Verona, postfaţă de Theodor Codreanu, Editura “Lumina”
40. Sfeşnic în Rugăciune, 2012, versuri, Chişinău, postfaţă de Irina Mavrodin, Editura “Notograf Prim”
41. Inscripţii pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.I, 2012, Chişinău, Editura “Grafema Libris”
42. Inscripţii pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.II, 2012, Chişinău, Editura “Grafema Libris”
43. Inscripţii pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.III, 2013, Chişinău, Editura "Grafema Libris"
44. Inscripţii pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.IV, 2013, Chişinău, Editura "Grafema Libris"





Yo no me he asumido ninguna responsabilidad
Ante el universo,
Pero por el simple hecho de no asumir
Alguna responsabilidad
Ya me asumí la más grande
De ellas: a no existir.

Publicat de Andrei Langa
http://barometrubasarabean.blogspot.com.es/





Eu nu mi-am asumat nici o responsabilitate
Faţă de univers,
Dar anume prin faptul că nu mi-am asumat
Nici o responsabilitate
Mi-am asumat deja cea mai mare
Din ele: cea de a nu fi.






PLOCON LA EMINESCU de Traian Vasilcău - Moldova

Ghenar colindă lumea pe coame mari de cai,
Rog liniștea superbă să ne asculte slova :
" --Primește-ne ploconul, de-aici, bade Mihai,
Că cimitirul Bellu departe-i de Moldova".

Cine vorbi și unde e tipul de neom,
Ce ne-a tot spus taclale și cine le-o socoate,
Că nu e just, că steaua ce are chip de domn
E steaua Eminescu, cea mai fără de moarte?..

Uitați-vă preabine, cînd stele-n noapte pier,
Mari gentilomi de seamă, fără de-a limbii haină,
Luceafărul răsare nu la poruncă-n cer,
Se vede și străluce dacă-l privești în taină.

Cît de săraci în veacul acesta umilit
Ne-am fi trăit destinul zadarnic, pămîntescu,
Fără cuvîntul magic pentru vecii sortit,
Fără lumina care se cheamă Eminescu?!

Un tren în noapte pleacă din gara Chișinău
Spre București, spre halta numită România.
Ah, cum îmi vine, Doamne, s-alerg din urmă, zău,
Să nu îmi stea în cale nici straja, nici solia.

" Sunt două țări ", vă place să spuneți îndesat,
" E Chișinău un centru și altu-i București!",
Gîndiți-vă mai bine, lucizi oameni de stat,
E-o țară Eminescu, n-avem doi Eminești!

Noi toți născuți aice, femei, copii, bărbați,
Suntem copiii simpli ai lui Mihai, ca roua.
Cît fi-va Eminescu și dorul de Carpați,
Atît vom fi pe lume și-atît va fi Moldova!

Priviți mai bine , demoni, și-ai clipei vechi martiri,
La-acest picior de țară, străbun și sfînt, firescu,
La oamenii ce poartă drept candelă-n priviri
Luceafărul veciei numită Eminescu.

Deschideți poarta largă din aste două părți
Să treacă tot poporul, blajin, cu mic și mare,
La Ștefan -Voievodul--stăpîn peste cetăți,
La Eminescu--steaua de grai, nemuritoare.

Stăpîni peste morminte, stăpîni peste statui,
Horind această boltă, și clară, și albastră,
Să-i rezervăm un scaun , măcar de ziua lui,
Să-i rezervăm un scaun, măcar , la masa noastră.

Ghenar colindă lumea pe coame mari de cai,
Rog liniștea superbă să ne asculte slova:
"--Primește-ne ploconul, de-aici, bade Mihai,
Că cimitirul Bellu departe-i de Moldova".


Traianus (pseudonimul lui Traian Vasilcău) este un foarte bine cunoscut poet român din Republica Moldova, militant pentru Reunire! Este președintele Societății Culturale „Pasărea Phoenix” din Chișinău.