Mostrando entradas con la etiqueta REPUBLICA-DE-MOLDAVIA. Mostrar todas las entradas
Mostrando entradas con la etiqueta REPUBLICA-DE-MOLDAVIA. Mostrar todas las entradas

miércoles, 21 de diciembre de 2016

GRIGORE VIERU [19.769]


GRIGORE  VIERU
       
Grigore Vieru (Pererita, 14 de febrero de 1935 - 18 de enero de 2009) –escritor moldavo de origen rumano, nacido en Moldavia, entonces parte de Rumania. Es conocido principalmente por sus poemas y por sus libros de cuentos para niños. Su lírica se caracteriza por una descripción intensa de los paisajes naturales, por el patriotismo rumano, así como por evocar la imagen venerada de su madre, quien era sagrada para él. Vieru es considerado uno de los más importantes escritores rumanos contemporáneos.
         
Nació en la localidad de Pererita, en la comarca de Hotin, ahora entre Rumania, Ucrania y Moldavia. Sus padres, Pavel Vieru y Eudochia Didic eran granjeros.
         
En 1957 debutó con un libro de poemas para niños. El año siguiente, Vieru graduó del Instituto Pedagógico "Ion Creangă" de Chisinau, con títulos en historia y filología. En 1959 fue nombrado editor de la revista "Nistru", publicada por la Unión de Escritores Moldavos. Desde 1960 a 1963, trabajó como editor-jefe de la casa de publicaciones "Cartea Moldovenească" ("El Libro Moldavo").
         
En 1967, el libro de Vieru "Lírica para lectores de todas las edades" (publicado en 1965) ganó el "Premio Moldavo para la Literatura de los Escritores Jóvenes". El año siguiente, su libro "Tu nombre" llegó a ser parte de un curriculum de literatura contemporánea en las universidades moldavas, pero por causa de la publicación del poema "Hombres de Moldavia", un número de la revista "Nistru" fue anulado por la censura.
         
En 1973 Vieru visitó Rumania por la primera vez, afirmando "Si otros soñaron en llegar al espacio cósmico, toda mi vida he soñado con cruzar el Río Prut" (río que separa la Moldavia rumana del estado Moldavia). En 1974 y 1977, invitado por el presidente de la Unión de Escritores Rumanos, Vieru visitó Bucarest, Constanza, Iaşi, así como varias ciudades de Transilvania.
         
En 1978, la casa de publicaciones "Junimea" publicó "La estrella de viernes", la primera obra de Vieru publicada en Rumania.
         
En 1989 Vieru fue elegido miembro del Parlamento, e intentó acercar a Rumania y Moldavia. El año siguiente fue elegido miembro honorífico de la Academia Rumana. En 1992, la Academia Rumana recomendó a Vieru para el Premio Nobel.
         
En 1995 llegó a ser miembro del Concilio de la Compañía Rumana de Radiodifusión. En 1996 ganó varios premios literarios rumanos.
         
En 2000, Vieru recibió la medalla "Eminescu" de parte del Gobierno Rumano.
         
El 18 de enero de 2009, Vieru murió en un hospital de Chisinau, a los 73 años de edad, dos días después de haber sufrido un grave accidente de tráfico.
         
Vieru, casado con Raisa Vieru desde 1959, tuvo dos hijos, Teodor y Călin.

OBRA:

1957 – Alarma/ La alarma (poemas para niños)
1958 – Muzicuțe/ Armónicas (poemas para niños)
1961 - Făt-Frumos curcubeul/ Príncipe Azul el arco iris; Bună ziua, fulgilor!/ ¡Buenos días, copos de nieve! 
1963 - Mulțumim pentru pace/ ¡Gracias  por la paz! (poemas); Făgurași/ Panalitos de miel (poemas, cuentos y canciones)
1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele/ Versos para los lectores de todas las edades
1967 - Poezii de seama voastră/ Poemas para vosotros
1968 - Bărbații Moldovei/ Los hombres de Moldavia
1969 - Duminica cuvintelor/ El domingo de las palabras (poemas para niños)
1970 – Abecedarul/ ABC (en colaboración con Spiridon Vangheli y el pintor Igor Vieru)
1972 - Trei iezi/ Tres cabritos
1974 – Aproape/ Cerca 
1975 – Mama/ Mamá (libro para niños)
1976 - Un verde ne vede!/ ¡Un verde nos vé! 
1989 - Metafore albastre - Сини метафори - / Metáforas azules (Ediciones „Narodna cultura”, Sofia — colección Globus poético, traducción al bulgaro: Ognyan Stamboliev
2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка - / Echo de menos la piedra (Ediciones Avangardprint, Bulgaria – traducción al bulgaro y prefación de Ognyan Stamboliev - 100 poemas

Presente en:
        
Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă"/ Luz oblica, antología bilingüe (81 autores rumanos en la traducción Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994
        
Muchos compositores moldavos se inspiraban por la poesía de Grigore Vieru ("Poftim de intraţi", "Cine crede" etc.). Grigore Vieru mismo es el autor de unas melodías de canciones para los niños ("Să creşti mare" etc.), pero la más fructífera era su colaboración con la compositora Yulia Tsibulscaya, ("Soare, soare", "Clopoţeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" etc).



Traducción al español: Costel DREJOI


EL  SER  DE  LA  MADRE

Tan frágil eres tú, madre,
Que podrías ir caminando
Sobre las semillas que vuelan
Entre el cielo y la tierra.

Con una especie de miedo en tus ojos,
Sin embargo, estás feliz –
La hierba sabe tu nombre,
La estrella sabe lo que piensas.



FORMULARIO

- ¿Nombre y apellido?
- Yo.

- ¿Año de nacimiento?
- El año más joven:
Cuando se amaban 
mis padres.

-¿Origen?
- Yo aro y pongo las semillas en la tierra
En esa colina cerca del bosque.
Conozco todas las doinas*.

- ¿Profesión?
- Amo a mi país.

- ¿Padres?
- Mi madre es soltera.

- ¿Nombre de la madre?
- Mamá.

- ¿Su ocupación?
- Ella espera.

- ¿Alguna vez has sido sometido a juicio?
- Pasé varios años encarcelado: 
en mí mismo.

- ¿Tienes familiares en el extranjero?
- Sí. A mi padre. Enterrado 
en suelo extranjero. El año 1945.

*NOTA  DEL  TRADUCTOR:
doina – specie de poesía popular y de folklore musical rumano que expresa un sentimiento de nostalgia, de melancolía, de revuelta, de amor, etc., tomada también por la poesía clásica.



LOS  LABIOS  DE  MI  MADRE

Mamá, tus labios continuamente
Son una silenciosa herida
Sobre la cual siempre está nevando
El polvo de la tumba de mi padre.

¡Oh! Los labios que besaron
La tumba de mi padre
Más que a él mismo,
A mi padre,
A lo largo de los pocos años que él pasó en la tierra.

Ahora, que tú, mamá, ya no puedes
Agacharte debido al contenido de sal del hueso,
¿Quién levanta la tumba
Hacia la sequedad de tu boca?



LOS  MANOS  DE  MI  MADRE 

Cuando nací, sobre mi frente 
Estaba la corona real
De la mano de mi madre,
De la mano de mi madre.

¡O! ante todo, su mano entrañable
Y la mano de mi niña
Se encontraron en mis cabellos,
Se encontraron en mis cabellos.

Hoy tengo hijos. Pero incluso ahora,
Mientras el amancecer rompe la noche,
Encuentro en mi frente la mano de la madre,
Encuentro en mi frente la mano de la madre.

¡O! su mano, ¡o! su mano,
¡O! su mano como una rama seca
Envejeció en mis cabellos,
Envejeció en mis cabellos.

Traducción al español: Costel DREJOI





13 strofe despre mankurti

Ei ne hacuira graiul
Si doina, si harta!
Ei, care astazi vâneaza
„Literatura si Arta!“
Ei datina o spurcara
Barbar si sinistru!
Ei, care astazi adulmeca
Revista „Nistru“!
Ei gâtuira pradalnici
Biserici frumoase!
Ei ne rastignira pe crucea
Lui ’46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urma!
Ei ne-au scos din ograda
Vacuta si turma!
Ei au dus omul la ocna
Pentru trei ciocalaie!
Ei ne remodeleaza fiinta
Pe diferite ilaie!
Ei pe dealuri lasara
Sa navaleasca tutunul
Ca fritul cel fara de mila
Cu tancul si tunul!
Ei marcheaza locul
Unde-n tarâna manoasa
Se va craci uzina
Ca la dânsa acasa!
Ei otravesc pamântul
Si izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata sa traga
În cei care-si cer alfabetul!
Ei lingusesc strainul
Cu struguri si glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!
Ei spun ca Stefan cel Mare
Armonia urbana o strica.
Ei ne-au mintit la scoala
Ca nu avuram nimica!
Ei se urcara pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Sa ne anunte ca-n poarta
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinti, cu folosul, 
Alearga în custi fericiti
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrima graniti
Trag si-n doua o taie!
Ei, înnodatii nerusinarii!
Huideo, potaie! 




A cazut cerul din ochii tai

A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farîmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a înghetat.
Încremenit e vîntul cel racoros
Fara harnicele tale mîini.
Cautîndu-te pe tine, 
S-au tainuit izvoarele-n tarîni.
Ca un pom doborît
Însusi graiul
Parca se aude cazînd.
Doamne, atît de singur, 
Atît de singur
N-am fost nicicînd! 




Ars poetica

Merg eu dimineata, în frunte, 
Cu spicele albe în brate
Ale parului mamei.
Mergi tu dupa mine, iubito, 
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urma
Cu spicele rosii în brate
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodata
Nu înapoiaza.
Si toti suntem luminati
De-o bucurie neînteleasa. 




Spre Chipul Tau

Departe nu alerg ca rîul, 
Caci cine uita se destrama.

Cu roua spicului sub pleoape
Ma-ntorc spre ce mi-e sfînt si-aproape:

Spre chipul tau de aur, mama, 
Si-mi curge sufletul ca grîul. 




Vaca

Are coarne cumincioare
Şi copite liniştite.
Ce mănâncă? Iarbă-adâncă!
Ce ne-aduce? Lapte dulce! 



Singuratate

Afara ploua ca si toamna si-i urît, 
Ma uit pe geam ca dupa tine, si atît.

În mine toate amintirile te-asteapta, 
De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd, 
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau sa traiesc si-mi cad din mîna cartile;
Ma împresoara chipul tau din toate partile.

Mîna ce mi-a-mprastiat parul si gîndurile
Îmi amesteca pe carte toate rîndurile.

Ramîn uitandu-ma pe geam ca dupa tine, 
Si tot astept pe cineva si nu mai vine. 




-

martes, 1 de septiembre de 2015

DUMITRU DAN MAXIM [16.965]


Dumitru Dan Maxim

Seudónimo literario de Dumitru Maxim. 
Novelista. 
También, poeta, publicista. 

Nacido el 9 de febrero de 1963 en la aldea Drăsliceni (Chisinau, Moldavia). Hijo de Ion Maxim y Fevroniei (n. Ciutac), campesinos, en 1984 se graduó en la Escuela Técnica Chisinau y en la Facultad de Periodismo, Universidad Estatal de Moldavia. 

Trabajó como reportero, presentador y editor en la Radio de Chisinau, así como de diseñador, secretario y secretario general de la editorial de varios periódicos en Chisinau, incluyendo "Sfatul tarii". "Mesagerul'". "Patria tinara", "Luceafarul", "Flux". "Basarabia". 

La publicación de debut en poesía fue "Patria tinara" (1994). 

Actualmente el autor es secretario técnico de la revista "Besarabia" y editor del boletín "Refugium" en Chisinau. Es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia.



La temporada del los búhos

Atardece…
Pronto va a venir la noche –
oh! esta temporada de las ninfas negras
que nadan en el contenido de mi existencia…
Esta temporada…

Esta fractura de la soledad
donde yo cuento cauteloso mis días por la noche…
por la noche se cuentan los días…

En vano…
En vano lo hago cauteloso –
de todas maneras no puedo huir de mi mismo,
por fin.

Por fin…

Tengo la necesidad de un tal final porque me siento
abandonado de un comienzo,
especialmente de un comienzo solemne y fastuoso…

Pronto…

Tremendamente pronto viene la noche –
oh! este revestimiento, este polvo de pulverizado oscuro
malicioso entre El Cielo y La Tierra
y, simplemente, oscuridad entre el Párpado y El Ojo…
Si! El Ojo!

Esta visión negra entre lo que existe y
lo que no existe, entre la vida y la muerte o posiblemente
otra vez y, al fin y al cabo, entre Ser y Has sido;
estos gladiadores entre El Exilio y La Segunda
o puede ser que algo menos –
entre El Juego y La Vida
o más exacto –
entre La Espada y El Corazón, es decir… pero
algo más exacto –
entre La Voluntad de vivir y El Rechazo de matar,
estando ya en la escena de las ambiciones –
no de las tuyas –
a los que te rodean por el veredicto
de instigación, pero no de tus instintos de matar, si no
de la imposibilidad de protegerte,
para no morir,
por el momento…

Todavía no!

Una vez más digo no, pero…
Pronto,
muy pronto,
tremendamente pronto
por la noche –
oh! esta temporada de los búhos blancos, abrumados
impúdico de sus ambiciones vulgares…
oh! esta temporada de los búhos…

Traducido por Andrei Langa



Anotimpul cucuvăilor

Se înseresează...
Degrabă va înnopta -
ah! acest anotimp al nimfelor negre
ce se bălăcesc în conţinutul existenţei mele...
Acest anotimp...

Această spargere a solitudinii
în care îmi număr zilele pe furiş noaptea... -
noaptea se numără zilele...

Zadarnic...
Zadarnic pe furiş -
oricum de mine nu voi scăpa,
în sfărşit.

În sfărşit...
Am nevoie de un sfărşit pentru că mă simt
abandonat de un început
cu precădere solemn şi fastuos...

Degrabă...

Nemaipomenit de degrabă Noaptea -
ah! acest înveliş, această pudră de praf de întuneric
maliţios dintre Cer şi Pământ
şi, pur şi simplu, întuneric dintre Pleoapă şi Ochi...
Da! Ochi!

Această vedenie sumbră dintre existent şi
inexistent, dintre viaţă şi moarte ori poate
invers şi în sfârşit dintre  A FI şi AI FOST;
aceşti gladiatori dintre PROSCRIPŢIE şi SECUNDĂ
ori poate şi mai puţin -
dintre JOC şi VIAŢĂ
ori şi mai aproape -
dintre SPADĂ şi INIMĂ, adică SÂNGE...dar
şi mai aproape -
dintre VRERE de a trăi şi NEVRERE de a omorî,
odată ieşit în scena dorinţelor -
nu ale tale -
a celora ce te înconjoară prin verdictul
de asmuţare, dar nu a dorinţelor tale de a omorî, ci a
imposibilităţii de a te apăra,
de a nu muri,
încă...

Încă nu!
Şi încă o dată nu, însă...
Degrabă,
foarte degrabă,
nemaipomenit de degrabă
noaptea -
ah! acest anotimp al cucuvăilor albe, copleşite
lasciv de dorinţele lor triviale...
ah! acest anotimp al cucuvăilor...



TIERRA (II)

Vibrante otoño y viento sonoro,
Te dejan sólo, lleno de amor.
Palomas blancas están volando,
Entre las nubes comparten algo
De su cariño y un estribillo
Resuena lento por todo el cielo.
El lago brilla como un espejo,
Los días pasan, aquí me dejan.
-Vibrante otoño y viento fuerte,
Trae a mi tierra la nieve del Norte,
Para que mi alma pueda hablar
Y en este silencio escuchar:
-Deja a mi padre un día más,
Déjalo que se quede en casa.
La tierra cavada es como el granito
De tanto amor y sufrimiento.
Vibrante estancia, universo sonoro,
Nadie llora y yo no me muero.

Traducido por Andrei Langa



PĂMÂNT (II)

Sonoră toamnă și vânt sonor,
Te lasă în taină cu jind și dor.
Hulubi perechi se-avântă spre nor,
Împart iubirea doi câte doi.
Și-n slavă, parcă, un cor domnesc,
Răsună lânced a dor ceresc.
Oglinzi din lacuri încremenesc
Și zilele sterpe nu mă iubesc.
-Sonoră toamnă și vânt ciobănesc,
Îmbracă Țara-n-veșmînt bărbătesc,
Iubirea să-mpart din sufletul meu,
Copiii să strige cu voci de zeu:
-Lăsați-l pe tata să zboare ușor
Lăsați-l pe tata încă-o zi în pridvor.
Mormântul se sapă ca în granit,
De dragoste mare ce-a suferit.
Sonoră taină și gând sonor
Mă plânge nimeni și eu nu mor.






.

GHENADIE NICU [16.964] Poeta de Moldavia


Ghenadie Nicu 

(Nació el 13 02 1963, en Balti, Moldavia) es miembro de la Unión de Escritores de Moldavia y de la Unión de Escritores de Rumania. 

Volúmenes Autor: "Calmant pentru Alter Ego" y "Deşertul consoanelor". 
Editor asociado de la revista literaria "Semn"; colaborador de la web semanal, "Ziarul de Iaşi".



PUES SI TE DIGO

¿pues si te digo algo sobre mí
vas a creerme?
yo soy un eje poco apretado
puedo hacer expresamente
el inventario de las cosas
¡tengo señores esta facultad
extraordinaria!

me visita diariamente una extraña
señora
nos bajamos rápidamente en serpentinas
ella posee la fuerza de la pluma
y en su extático silencio
se funden montañas de azúcar
así como se expresa tío Vasile

pasamos los días con comidas y condimentos
la niebla aprieta el cristal de la ventana
y seguimos así hacia al final de un cuento
imposible de narrar…

Traducción de Andrei Langa
http://barometrubasarabean.blogspot.com.es/






păi dacă îţi spun

păi dacă îţi spun acum ceva despre mine
o sa-ţi vină a crede?
eu sunt un arbore uşor apretat
pot face expres
inventarul lucrurilor
am dom'ne aceată facultate
mirobolantă!

vine la mine zilnic un fel de
cucoană
coborâm vertiginos în serpentine
ea are puterea flauşului
şi în tăcerea ei extatică
se topesc munţi de zahăr
cu vorba lui nea Vasile

zilele trec cu găteli şi mirodenii
ceaţa apasă pe geam
şi tot înaintam spre o poantă
inenarabilă...



copii fiind ne duceam cu droaia într-un loc ascuns
pe unde trecuse pangolinul în straiele lui de popă
şi stăteam înfioraţi ca nişte potârnichi.
că zicea unul acuşi o să plouă
şi din gaura aceea o vezi
vor deborda furnici multicolore

asta era într-un an imposibil de reprezentat
cînd istoria curgea galben şi arbitrar
peste şesul falangelor desperecheate

dar acuma sînt bătrîn măi tată
seara mă bag sub un morman de cîrpe
fac ce fac
şi într-o clipită sînt pe Casiopeea
să amiros naiadele



eram băiet vînam miriapozi
în lumea noastră suprapopulată
îmi dezvoltam cruzimea pe-un butuc
strivind insecte migratoare
sub botul traversat de canioane
şi îngrelat de luturi roşii
al unui continent oarecare

mătuşa mea convexă se certa
cu mătuşa mea concavă
ţărîna le tălăzuia pulpele
iar vîntul le aducea cugetări fierbinţi
pronunţate răspicat
de domni miopi cu papion şi redingotă

le ascultam cît le ascultam
apoi plecam să mă prepar de recrudescenţa imaginarului
în văi adînci unde găseai fiinţe naturale



se pîrguiau eşarfele pe ziduri
un logofăt şedea turceşte pe nisipul fierbinte
spunea ceva aproximativ

am trecut pe acolo într-o primă juneţe
l-am scrijelat cu laba mea de reptilă

mă ciulisem o vreme
ca să-l aud cum respiră

el se împăuna
tresărea din muchii
şi plioscăia din ogive
se indigna din toate vitraliile

seara venise călare pe-o năpîrcă o călugăriţă albastră
ne adulmecase şi sărise cotcodăcind să ne oblojească

eu am îndrăgit-o frenetic pentru forţa ei narativă



am venit şi în seara aceea la raport
dar eram ca o statuie de cenuşă
şi buza mea de jos era cusută cu interjecţii.
priveam de sus la beduinii care traversau în mare grabă
deşertul consoanelor
şi simţeam cum foşneşte în mine
o nevoie irepresibilă de certitudine

cu omul de calcar am mers zisei
într-un loc mirobolant
ca să adunăm alămuri pentru rigoarea sintaxei



poate că nu ar trebui să vă spun nimic
stau aşa ca o pulbere de silex
într-o tăcere tonitruantă

miracolele mele flotează pe undeva
în zări de care nu au ştire nici sacerdoţii
acolo lelea umblă cu plachie să le dea la muncitori
că tare se mai spetesc sărmanii
de cînd tat`o s-a gîndit să instaleze poartă de fier către drum

oh şi aşa trec zilele:
într-o contabilitate exasperantă a indimenticabilului



aveam dimensiunile perfecte ale unei mumii
şi mă mişcam în conformitate deplină cu un acord general

deghizat într-un pangolin
aveam atitudinea lui specifică
aveam naturaleţea lui preistorică

zîmbetul meu (rar de o lentoare de o anvergură întru totul remarcabile)
măcina orizonturile de calcar

puteam face tot felul de experimente
luam de pildă puii mici îi înghiţeam
şi păstram zile întregi nopţi de-a rîndul
sub cerul pe care se desenau in vitro civilizaţii monoteiste
o expresie netulburată...



conform unor tristeţi exuberante
patinam ca un dexter printre valorile limpidităţii
într-un elan bîntuit de striaţii diverse
îndărătul cărora se ghicea zîmbetul malefic
al unui anotimp de vacanţă

iată ziceam către calfă
îţi dau un ochean
şi mergi cu el de adună frunzele de prin gări
mergi spre miază-zi şi fii atent
să nu ţi se despice vreo cută
ca azi dimineaţă
cînd te-am extras din bolovanul ăla sidefiu
pe care se purica o cinteză

şi la adresa nr. 3556/121 din 13
să referi că zilnic în reminiscenţa mea cu chelii şi danturi
(aia din spatele casei
unde dorm eboşele mucilaginoase
printre ouă stinghere şi cărţi în chiriliţă)
zilnic acolo se adună fanii
bem şi ne pretăm mă-nţelegi

eu am să rămîn aici că mi-i teamă să umblu
fac dîre de propoziţii după mine
şi ce-o zice lumea
etc. etc.



tîrziu se despica spre mine din planul general
o femeie pătrată
care se mişca surîzătoare
făcea ce făcea şi plonja în draperii
ca să înoate voiniceşte
cu beteală după ea
ca şi cum ţi-ar fi dat palme

eu striveam în mîini o stare de spirit atroce
şi mă gîndeam la cîmpul meu cu lujeri devastaţi
pe care - n-ai să mă crezi Chilinoiule -
pe care penticostarele alea negre
mirosind a pucioasă
se sileau să îi îmbrăţişeze
li se dădeau
ca să zic
(dar asta nu ar avea decît o relevanţă secundară)

şi a fost aşa de greu să stau pînă la capăt
în ploaia promiscuă!



imaginaţi-vă surîsul delicat al rigorii
într-o subterană igrasioasă
imaginaţi-vă un perete
(un simplu perete de la ţară
peste care apasă întunericul
fiara asta mofluză a spaţiilor agreste
cum ar zice prietenul meu şeful de catedră)
şi imaginaţi-vă o noţiune lichidă
fără personalitate olfactivă...

cîteodată totul devine derutant de simplu
cel care trăieşte printre cocoloaşe
lîngă dicţionarul bătrîn
îşi articulează cu francă stupoare
conştiinţa de sine
şi se lasă beatificat
de zumzetul ei delicat

ah! el ştie ceva teribil
despre migraţia tăcerii