Vlad Pojoga
Vlad Pojoga (Sibiu, Rumanía, 1993) ha publicado poemas en varias revistas literarias, también en traducción al inglés, chino y español (Tenían veinte años y estaban locos, La Bella Varsovia, 2011, ed. Luna Miguel). Ha aparecido en numerosas antologías, entre ellas Zona nouă, Cea mai nouă poezie, Colivia y la bilingüe We Fall Asleep Faster Than We Used To. Trabaja en su primer libro, The District.
Ha traducido poemas de Sylvia Plath, W.D. Snodgrass, Frank O’Hara y Charles Bukowski; así como novelas Chuck Palahniuk y Ayn Rand.
Fundador y editor de la revista Zona nouă, es también editor colaborador de Poesis International y jefe de prensa de la editorial Max Blecher. Ha ganado varios certámenes de poesía joven. Creador de ARTmaniere Poetice, un proyecto de poesía performativa que todos los años se celebra en el Festival ARTmania. Estudia Literatura Inglesa y Rumana en la Universidad Lucian Blaga. Miembro del 89plus Clubhouse.
krokodil I.
all you touch and all you see
is all your life will ever be
krokodil II.
frente a Krokodil levantamos el brazo derecho
o tocamos
el lugar donde solía estar nuestro corazón
krokodil III.
welcome, my son, welcome to the machine
nuestras cabezas como encendedores balanceándose con una canción lenta
no se nos permite mirar hacia arriba
estamos golpeando
una pared
nunca conseguiremos a hacerla caer
después krokodil se desliza por nuestra médula ósea
espía de la Stasi
que vende nuestra la ropa nuestros amigos nuestros recuerdos
todos esos momentos distantes aún nos hacen pensar
en nuestro hogar
todos esos momentos en los que
when seven kids we almost died
un anciano en bermudas nos dirige a una plataforma de piedra caliza
nuestra ropa impecablemente planchada
la codeína y los cuentos de hadas
en los que huimos de krokodil y
nunca nos pilla
un distrito lleno de nuestra carne fundida
una playa de hachas motosierras katanas
ballenas suicidas
kroko nos roe por dentro
kroko nos roe por dentro
Traducción rumano-inglés, por el propio autor.
Traducción inglés-español, por Luna Miguel.
"Zona nouă". Vlad Pojoga
Vlad e elev în clasa a XII-a a XI-a la Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" din Sibiu.
Şi, bineînţeles, membru al cenaclului "Zona nouă".
Iată câteva texte de-ale lui. Ar fi minunat dacă v-aţi găsi resursele de timp şi de generozitate demonstrate la textele Irinei Brumă.
Vlad Pojoga
ies în mijlocul străzii
desculţ.
îmi degeră tălpile şi se
încrustează în gheaţă
cum se lipeşte capul unei fetiţe evreice
de o lespede de la Auschwitz.
elemente de decor ale decorului.
vei intra într-o cazarmă veche
un cub
de metal fără podea.
vei vedea milioane de bărbaţi
aliniaţi ca nişte roboţi pe
linia de producţie,
păroşi şi nespălaţi,
cu miros de glonţ sub unghii
împlântând furculiţa
în hălci crude de carne.
şi atunci vei
î-n-ţ-e-l-e-g-e
că
nu eşti un cadavru.
cu picioarele şi cu capul
între genunchi
stătea în mijlocul
camerei cu pereţi albi
şi mă aştepta
să fugim împreună
zice ea cu ochii plini de amfetamină
şi în fiecare clipă la 11
la 3 mai târziu
lumea îi mânca puţin din creier
***
când te vei uita în oglindă
şi mă vei vedea
atunci să fugi.
fug pe străzi de noroi ca-n londra.
văd cupluri de îndrăgostiţi
stalin mănâncă la mcdonalds.
au pavat cerul
pui mâna pe bulevard şi îl ridici
la 90 de grade. şi tot aşa până o să vezi
că eşti 61 de kile de invizibilitate
într-o minte fără dimensiuni.
în fântâna secată un copil chel
ca un Kremlin într-o filmare alb-negru.
vlaaaaaaaaaaaaad
hai aici.
hai acolo.
ascunde-te de ei,
sănuteprindă
am o cameră plină cu scheletele mele
unde eşti în siguranţă.
unde mănânci falange
în patul tău.
şi n-o să-ţi mai fie frică.
aşa cum mie îmi e.
când îşi fixează ochii
în mijlocul ochilor mei
îmi simt carnea pe oase
şi apa până la nivelul frunţii.
cu bentiţa ei îmi leg părul
în timp ce hainele mi se transformă în fum.
ea e făcută din fum, nu din carbon.
într-un vagon lung cât părul ei la 17 ani
se sprijină pe conturul mesei şi
inelul ei de chihlimbar se încolăceşte
în jurul inelului meu de fibră
şi îl asfixiază cu aripile.
astăzi am văzut un mac.
şi era negru
ca sângele meu ţâşnind
din gura ta.
No hay comentarios:
Publicar un comentario